Lolita Goth

25 2 5
                                    

A mai trecut o zi...încă una,

O alta zi în care agitaţia Bucureştiului mă consuma.

Alte feţe mascate de piele, doi ochi şi un zâmbet,

Zâmbete atât de dulci dar false, ce provoacă diabet.


Printre bările jegoase ale metroului a păşit o fiinţă ieşită parcă din cărţile lui Allan Poe, şi acei ochi,

Acei ochi atât de înfricoşaţi dar atât de duri şi întunecaţi ce ar pune orice om în genunchi.

Zgomote asurzitoare, gânduri animalice, străzi mizere, săruturi dezgustătoare...dar tu rămâi,

Rămâi veşnic lolita goth cu zâmbetul precum picăturile de sânge ce picură dintr-un cadavru proaspăt, vrei să fii cea dintâi.


Cu pielea precum marmura de carrara ce îţi acoperă scheletul şi îţi maschează venele subţiri,

Ce laşi în urma ta miros de trandafiri şi în zilele ploioase amintiri.

Alteori când ai mei ochi te privesc parcă uiţi să respiri,

Îţi aminteşti când în zilele cu soare gândurile îmi acoperi?


Nu. Probabil nu ai să-ţi aminteşti niciodată de mine, am să mor între două bătăi ale inimii tale,

Şi am să fiu amintită printre celelalte nume ale unor fiinţe banale.

Nu te iubesc, nu ştiu ce e iubirea,

Dar am să te scriu, dăruindu-ţi astfel nemurirea.

Eros şi ThanatosUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum