Power of an angel

Capitolul 4

     Stella's POV

           Vine un moment in viata cand simti ca tot ce stiai sau iti imaginai despre lumea ce ar trebui sa se inteleaga,sa se respecte,sa nu se judece intre ei si mai ales sa se iubeasca intre ei,pentru a demonstra ca nu exista ranguri mai mari intre oameni si ca ar trebui sa se considere toti egali in aceasi masura,doar pentru a elimina dusmania si neintelegerea care ar trebui sa fie inexistenta, nu este exact asa cum credeai.Totul in jurul tau este lipsit de compasiune ,de dragoste ,nici nu stiu daca mai exista prietenie intre persoane. Un lucru stiu sigur,lumea nu mai este cum a fost odata si nici nu se va schimba vreodata. Ura ,dispretul,gelozia toate plutesc in aer,gata sa corupa lumea si ce e cel mai rau la sfarsit sa o distruga.

         Stau acum in camera mea pustie,razele diminetii incercand sa patrunda in linistea apasatoare care domina incaperea,gandindu-ma la cele intamplate in ultimele zile si dispretuind fiecare minut în care nesabuitul acela ar putea sa mai violeze altă fată.

       Mă ridic din pat,sătulă de gândirea mea negativă,si trec pe la oglindă doar ca sa imi vad, plovarul meu alb cu negru,cu urechi la gluga, ochii mei verzi ca smaraldul si intr-un final parul meu blond.De cand ai tu par blond?Subconstient idiot, iar te bagi in seama?...Stai ... Are dreptate,eu nu am par blond!Cred ca iti bagi joc de mine!Par blond ..SERIOS?...Imi pun gluga in cap si pornesc spre usa...

        Cobor scarile alarmata,in speranta sa o gasesc pe mama care sa imi spuna ca a fost doar o gluma.O vad in bucatarie cu un bol de sticla in mana,imediat ce imi observa aparitia se intoarce si spune:

-Buna dimi- ... 

       Nu apuca sa isi termine propozitia deoarece scapa bolul din maini ,acesta spargandu-se in zeci de cioburi taioase ,imprastiate pe gresia bucatariei.Mama sta nemiscata cu gura usor deschisa , uitandu-se insitent la mine ,ca la felul 24.

-A inceput ... singurele cuvinte pe care reuseste sa le spuna inainte sa-si inchida ochii si sa se prabuseasca la pamant.

 Ce? Ce a inceput? Ma duc grabita spre ea,ducand-o pana la canapeaua din living.O strig de cateva ori ,dar nu imi raspunde.Ma duc in bucatarie si ma reintorc cu un pahar de apa in mana.O stropesc de cateva ori pana incepe sa isi revina cat de cat.Dupa ce i-am dat o pastila de durere de cap am intrebat-o.

-Te simti bine? spun eu cu o usoara tremurare in glas.

-Da,acum ma simt mai bine,scumpo!spune,ingrijorarea din glas fiind proeminenta.

- Ce a inceput ?o intreb ,ea devenind din ce in ce mai agitata.

-Transformarea ta!Si asta nu e totul!

    Transformarea mea ? Bun,acum chiar sunt in ceață.

- Ce? spun cu o urma de frica in glas.

- Uite ce e scumpo,am sa iti spun atat de multe dar nu cred ca este momentul potrivit.

- Momentul potrivit? Mama imi ascunzi niste lucruri importante si tu spui ca nu este momentul potrivit? rabufnesc eu desi cred ca ar trebui sa o i-au mai usor,e totusi femeia care mi-a dat viata.

- Ok,cred ca ai dreptate,spune ea,oftand.De-a lungul anilor demonii si ingerii s-au luptat unii impotriva celorlalti,ajungand intr-un final la un pact ce avea sa creeze un viitor mai bun pentru restul ingerilor si a  demonilor. Pactul consta in impartirea acestora pe doua domenii diferite,ingerii trebuiau sa stea in  tot orasul New York, fiind deja condus de noi,ingerii, iar demonii stateau intr-un loc numit "Silent Hill" departe de noi.Totul era in pace si armonie,pana sa moara tatal tau... Ce legatura avea asta cu tata?... Dupa moartea acestuia pactul a fost incalcat de sute de ori,facand ca acesta sa fie inexistent,a spus,oftand.