Capitolul 5

55 6 3
                                    

Singura.Exact asa ma simt.De cand am fost mica am fost singura.Am crezut ...pentru un moment ca totul va fi bine dar iar am fost dezamagita.De parca ar fi ceva nou.Nu mai pot ...pur si simplu nu mai pot.
Stau in acelasi loc de ieri.Nu m-am miscat nici un centimetru.

Baiatul acela a plecat si nu s-a mai intors.Ma bucur ca a facut asta.Nu vreau sa fiu deranjata.Nu pot plange.Nici macar de as fi incercat.Nu mai pot.Doctorii au spus ca este o afectiune in urma accidentului si inca "studiaza" asta.Sigur. De parca m-am nascut ieri.Stiu ca au renuntat pentru ca nu le pasa.De ce le-ar pasa oricum? Nimanui nu-i pasa.

Ma ridic usor iar o durere crunta ma lovește din plin.Se pare ca nu este o idee asa de buna sa dormi pe podea.Ma îndrept cu pași mici spre șifonier, de unde imi aleg o pereche de blugi negri scurți si un tricou cu AC DC-Back in black.
Cobor scările cu gândul de a pleca din casa asta odată.Merg silențios încercând sa nu fac mult zgomot.Nu mai vreau sa ramân aici nici măcar o secunda.
-Unde crezi ca te duci?
Deci avem doua obtiuni:
-sa fug;
-sa fiu pedepsita.
Prefer prima varianta.Fara sa ma uit înapoi o iau la fuga.Deschid repede ușa, trântind-o in urma mea.Din spatele meu se aud voci care imi spun sa ma opresc.Vezi sa nu.Ma cred atat de fraiera? Ma îndrept cu pași repezi spre pădure.Acolo o sa ma piardă usor.Din partea dreapta vine băiatul noului meu tata.Se pare ca știe sa alerge nu gluma.Si ma mai si întrece.
Ma prinde de mana , ținând-o strâns.Pieptul i se ridica si se lasa in jos.Privirea lui era ațintită spre mine.
Am dat de belea.

RebelaUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum