Alex si trupa

Capitolul 13

Din perspectiva Emmei
In acel moment simteam ca ma inecam.Incerc sa ma zbat si sa strig dupa ajutor,insa plamanii mi se incarca cu apa,sufocandu-ma.Stiam ca nu mai am nicio sansa.Sigur voi muri la aproape 16 ani.Asa mi-a fost destinul..Inchid ochii,asteptand sa vina moartea sa ma ia :(
Din perspectiva Cristian
Ma uit la Emma care se balacea in apa.Zambesc usor,iar zambetul imi dispare cand observ ca aceasta de fapt se ineca.Nu stia sa inoate.Acum eram ingrijorat.Sar in piscina,inotand spre ea si tragand-o la suprafata.O iau in brate in stilul miresei si o pun pe un prosop.Realizez ca este inca inconstienta,si,desi,ne priveau ingrijorati si ceilalti,ii fac respiratie gura la gura,nepasandu-mi de reactia lor.Acum Emma era cea mai importanta.Aceasta se trezeste,scuipand apa si tremurand de frig.
-Am crezut ca o sa mor,murmură ea
-Insa n-ai murit.Ti-am salvat viata,ii zic eu,apoi,vazand-o cum tremura de frig ii pun un prosop uscat peste ea.Aceasta se cuibareste langa mine.Arata asa de bine cu parul ud.Ok,incep sa aiurez :))
Din perspectiva lui Nicole
Cand l-am vazut pe Cristian salvand-o pe Emma,mi-am dat seama ca el chiar are sentimente pentru aceasta.Se vede clar ca o place.Felul in care o priveste.Asa se uita si Alex la mine.Deci,cunosc acea privire de ,,catelus plouat".Se pare ca marele Don Joan s-a schimbat foarte mult de cand o place pe Emma.E mai atent si grijuliu cu ea.In plus,nu le mai acorda atentie deloc celorlalte fete,cu exceptia Emmei.Gata.Pana aici.Trebuie sa le facem lipeala...Urgent!
Alex ma saruta,luandu-ma prin surprindere si intrerupandu-mi gandurile.Ii raspund la sarut,apoi il intreb,zambindu-i:
-Pentru ce a fost asta? :-))
-Asa.Trebuie sa le facem lipeala Emmei si lui Cristian
-Da,asa e.La asta ma gandeam eu chiar acum :)) ,ii zic eu
Din perspectiva Emmei
Stiam ca Sam,Alex si Nicole ne-au lasat intentionat singuri pe mine si pe Cristian.Ca sa putem sa vorbim...Si stiu despre ce..Inca nu sunt pregatita sa fac pasul asta.E un pas prea mare.Cu coada ochiului,il vad pe Cristian care era in spatele meu,mergand incet.Eu alerg,lasandu-l in urma.
-Emma,asteapta!De ce fugi?ma intreba el confuz
-Pai,eu...doar,ma balbai eu,incercand sa-mi gasesc cuvintele.
-Doar ce?ma intreba el bland,apropiindu-se de mine
Ma dau mai in spate,iar el continua sa se apropie de mine,mentinand contactul vizual.Cand vreau sa ma mai dau un pas inapoi cad pe pamant,sucindu-mi piciorul
-Emma,esti bine?ma intreaba Cristian ingrijorat
-Nu chiar.Mi-am sucit gleza,zic eu
-Atunci o sa te duc in brate in stilul miresei pana acasa,imi zise el,zambindu-mi
-Nu-i nevoie.Serios.Ma descurc,zic eu
Acesta se incapataneaza si ma ia in brate in stilul miresei.
-Exagerezi!murmur eu
Cristian nu zice nimic,ci doar imi zambeste,dezvelindu-si dintii albi.Freza aia,ochii aia,muschii aia...*_* Cred ca stiu de ce sunt atrasa de el.
To be continued....