Girls like boys

Pre-capitolul 1

*JULIE'S MOM PART OF VIEW*

Soarele rasare din nou, razale patrunzand prin perdea. Urasc locul acesta. Desi are tot ce ti-ai putea dori, acesta nu are persoana pe care o vreau. Pe sotul meu care sa aiba grija de noi. De mine si de fiica sa. Oare unde e? Ne cauta? Doamna Alma il ajuta sau e singur?Sau l-au gasit deja acesti nenorociti?Sper ca nu. Nu as putea suporta gandul ca el sa fie batut. Mai ales acum, cand mai am doua saptamani de sarcina. Sa ramanem noi doua cu bastarzii acestia. Ar fi groaznic. Sau dupa ce nasc, poate o vor lua de langa mine si poate el va dori un copil al lui. Gandurile negre isi fac aparitia dintr-un abis al persimismului inepuizabil, lacrimile incetosand privirea si asa mult prea indurerata.

Sa imi ia copilul...

Tot acest munte a fost distrus si dupa cateva secunde refacut. In tocul usii apare el. Barbatul care ma pune sa divortez de iubirea vietii mele si poate sa imi omoare copilul . Se apropie incet de pat si incearca sa ma imbratiseze si sa imi ridice moralul cu cuvintele dulci si aburitoare , dar eu refuz, si incerc sa scap de puternica lui strangere,dar sunt prea slaba.
-Nu vei pati nimic, nici tu nici copilul daca faci ce iti spun.zice el cu delicatete
-Adica sa divortez? Ia-ti gandul Patrick. sasai eu
-Esti incapatanata, si tu stii ca nu imi place asta. Dar asta nu e prioritatea cum nu e nici divortul. Cand te duci la spital si o sa nasti copilul acela,numele tatalui e Patrick Johnson, nu Andrew Moore. imi șoptește
-Ca de nu ce? Tu cam intreci limita. Nu cu tine am copilul si asta se numeste fals in act. Nu vreau sa am cazier. Du-te dracu'! ma rastesc la el
-Vei face bine ce iti spun ca de nu.. spune tragandu-ma de claia mea de par, dar eu intrerupandu-l
-Ca de nu ce?Hmm? Vei ce?
-Alec, adu-l! tipa el
-Pe cine sa aduca?intreb eu dar el nu imi raspunde
Pe usa apare sotul meu impins de la spate de un baietandru. Bluza ii era rupta si plina de sange, corpul tot zgariat, plin de rani adanci si vanatai, iar ochii lui aveau niste cearcane vinetii sub, care ma ingrozeau. O simteam cum se zbate in mine, cum imi da picioare si pumni, parca vrand sa se lupte cu toti din camera aceasta. Ochii mei nu s-au mutat de pe el. Isi ridica incet capul si cu ochii lui caprui ma atinteste si puteam sa ii simt durerea. Nici două secunde nu trec, până când iubitul meu nu e întâmpinat cu pumni si picioare.
- Stop animalelor! îl distrugeți. Lasati-l. Ce altceva vrei?
- Hmm.Poate un copil al meu cu tine? Ca să îl scap pe asta de bataie. spuse el rânjind
Mi se făcuse greata de ceea ce scotea pe gură aia dar un pumnal parcă se înfipse în buta mea. Un geamăt surd mi-a ieșit din gura si am atras toată atenția asupra mea. Soțul meu se ridicase si se apropiase ușor de mine, dar Patrick nu il lasă. O lovitura mai intensa îmi străfulgeră pântecul si atunci am început sa numar. 1...2....3....4....5..ahh. Mi-era clar că trebuie să ajung la spital. Mă uit în ochii lui si ii vad deja întrebarea pe buze. Dau încet afirmativ din cap si un zâmbet îmi acoperă firav fata pentru câteva secunde. Convulsiile sunt din ce în ce mă puternice si vor deveni si mai rapide. Încerc să mă ridic din pat, dar cineva ma trage înapoi. Patrick avea ochii mari, ațintiți asupra pântecului meu. Se uita cum pantecul meu avea diferite ridicaturi pentru putin timp, dupa care apareau in alta parte. Merse langa baiatul care imi adusese dragostea vietii mele și îi soptise ceva. El plecă grăbit, Patrick le spune celorlalți să plece și închide ușa. Nici bine ca a inchis-o, ca se plimba ca un leu în cușcă. Andrew se apropie dar el nu il lasă.
-De ce nu poți să treci peste ce ahhhh....... a fost in liceu?
-Pentru ca tu ai fost prima care a ajuns în sufletul meu, si nu vreau să te scap.
-Asta spui la toate ce îți trec prin așternuturi. Sasai si ma uit urat, desi lacrimile începeau se își facă apariția
-Tu niciodată nu poți crede un sentiment? De ce? Nici ce e adevărat despre tine nu crezi. Ești doar un copil în trup de femeie. Nici nu știi ce te așteaptă. Crezi ca asta e usor!? Rage din toți plămânii, pe mine speriindu-ma si facandu-mi primele lacrimi să coboare
-Cred ca ... cred că mai, mai bine ca ea să rămână si eu să mor. Măcar te impac. Măcar moartă mă vei știi in siguranță.soptesc ci greu, desi voiam să urlu de durere
-Raspunde-mi la o întrebare, si promit că nu ne vom mai întâlni în astfel de circumstanțe excepționale să le zicem. De ce după ce a venit el, tu ai început să fi mai timida, mai retrasă si sa studiezi mai mult ca la început?
-Pentru ca... nu mai pot vorbi, nici urla, nici mișca
Simt cum pântecul meu se rupe încetul cu încetul parcă dorind să mă tortureze.Sangele imi inundă venele din cap, sunetele sunt doar niste șoapte diforme, obiectele devin ceata cu care am fost obișnuita să lupt. Dar nu era ceata marii mele dragoste. Era una prea gri si prea friguroasă pentru ceea ce credeam eu. Era ceata pe care inevitabil o spusesem doar ca să îi atrag atenția.
Mă simțeam greoaie, copleșită de căldură și impacare. Doar mintea și inima mea mai luptau. Nu pentru mult timp.
Simt cum cineva ma apasă pe piept, periodic. Simt că încep să simt durerea si sa ma mișc puțin. Totuși, începeam să îmi revin si așa puteam scăpa de ceea ce a devenit o obsesie si o șarada pentru noi.
Deschid ochii brusc și descopăr  o fata chinuită, rănită si parca nebuna de ce ar urma. Își ridică ochii, atent si ma vede. Nu se putea simti doar o mare ușurare ci și speranță. Îmi incolacesc brațele în jurul lui. Simțeam durerea până in vârful capului. O mica privire timida si un sărut fugitiv. Atât mi.a trebuit doar ca să știu că voi fi în siguranță.