Fericire limitata

19 4 6
                                    

Este 14 septembrie și am început școală. Pana acum singurele persoane pe care le cunosc din aceasta școală sunt Eveline, directoarea și Phil, băiatul pe care luam cunoscut la cafenea și de care sunt îndrăgostită.
Eram nerăbdătoare sa cunosc oameni noi, îmi place sa îmi fac prieteni și sa socializez, dar nu e așa ușor precum pare sa reușești sa schimbi 2 vorbe cu elevii acestei scoli.
Eveline mă aștepta lângă dulapuri. După câteva minute de vorbit am pornit spre clasa unde învățăm noi. Ora deja începuse...eu fiind noua nu știam unde trebuie sa mă așez, așa ca diriginta mea ce preda istorie, mă așezat exact lângă Phil. Am încremenit, totul din interiorul meu urla de fericire, bun pariu ca aveam un zâmbet prostesc pe fata, însă încercăm să mă controlez ca prima sau mai bine zis a doua impresie despre mine sa nu fie proasta.
Vorbeam despre al 2lea Război Mondial la ora, dar cine putea fi atent, cu băiatul de care Îți place lângă tine?!
"Hei, sunt Phil! :) am impresia ca te cunosc de undeva."
Aaa, îmi vine sa explodez de fericire, Phil mica trimis un bilețel.
"Hei, sunt Sierra! Îmi pare bine. Și tu îmi pari mie cunoscut. Cred cu tărie ca te-am văzut la cafenea." am scris eu foarte repede și încercând sa nu par ciudata
"Aa, da, ai dreptate. Ce zici, ne întâlnim la cafenea după școală?"
"Da, mulțumesc de invitație!"
Buun, la asta chiar nu mă așteptam, sunt foarte fericita. Tot ce îmi doresc acum este ca totul sa decurgă bine la cafenea!

Noi, luna și praful stelelorUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum