O seara de septembrie

17 2 4
                                    

Am ajuns la cafenea. Mă aștepta la o masa foarte apropiata de lac, uitasem sa precizez ca terasa cafenelei era lângă un lac. Era îmbrăcat cu o cămașă și niște blugi închiși, arata foarte bine. Încercăm să par destul de indiferenta, sa nu se vadă ca îmi place de el...
- Ce bine arati așa, Sierra! Ar trebui sa te îmbraci mai des în rochie. Haide aseaza-te!
*eu pur și simplu nu știam ce sa spun. Este prima persoana care a reușit sa mă lase fără cuvinte*
- Mulțumesc Phil!
Am început sa vorbim...despre școală, despre ceea ce ne place, despre familie despre orice. Este foarte deschis cu mine. După ce am băut un suc împreună, ne-am uitat la apus, lucru care ar fi fost foarte romantic dacă nu am fi fost doar niște prieteni sau simpli colegi de banca.
Deja se făcuse ora 22 și cafeneaua se închidea. Phil a insistat sa mă conducă acasă, iar eu am acceptat. Pana am ajuns mi-a povestit de Jony prietenul lui cel mai bun și totodată băiatul de care-i place Evelinei!
Am ajuns acasă, iar eu am dat sa intru...când m-a oprit!
-Sierra, poate e ciudat ca Îți zic dar...astăzi când te-am văzut am simțit ca, nu stiu, ca explodez de fericire. Îți mulțumesc ca mi-ai dat prietenia ta.
*credeam ca în acel moment voi lesina, nu cred ca un om poate fi mai fericit ca mine*
-Sunt încântată sa te cunosc, Phil! Ne vedem mâine la școală.
- Sa fii sigura, Sierra!
Apoi emoționată pana peste cap am intrat în casa.

Noi, luna și praful stelelorUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum