Legături Primejdioase

Capitolul 2

Deschid ochii încet chiar dacă aş vrea să mai dorm. Odată cu trezirea, durerea sufletească îşi face din nou apariția.

Somnul mi-a fost stricat din cauza poziției inconfortabile în care mă aflu. Brunetul m-a luat la propriu in brațe. Sunt urcată peste el. Sper că nu m-am urcat singură în brațele lui în timpul somnului. Îmi ridic privirea spre el şi regret imediat alegerea făcută, are ochii verzi, foarte verzi. Parcă încearcă să pătrundă până în spatele zidului meu de gheață şi să ghicească la ce mă gândesc.

-Eşti grea! spune şi închide ochii brusc. Un rânjet îi apare în colțul gurii.

-Eşti un pervers! Spun şi mă ridic de pe el, având grijă să-mi aranjez şi să-mi trag tricoul în jos pentru a-mi acoperi lenjeria.

Ridică o sprânceană. Ohh, probabil e prima dată când deschid gura şi vorbesc de față cu el.

-Chiar nu ştii cine sunt? mă întreabă şi se aşează în poziție turcească pe pat.

Ar trebui?

-Ei bine, nu te condamn, nici eu nu te mai țineam minte, Faith, asta până nu mi-a spus mama despre tine.

Ok, asta devine ciudat. De unde îmi ştie numele? Şi mama lui...oh, Doamne.

-Tu esti Blake! o spun mai mult ca un strigăt.

-Bingo. îmi face cu ochiul şi nu pot să nu observ ce gene lungi are.

Mama mi-a povestit despre el. Nu am avut ocazia să îl cunosc până acum asta pentru că mama şi mătuşa Anna s-au îndepărtat în ultimul timp. "Mama" , simplul cuvânt îmi aduce din nou lacrimi în ochi şi încerc să le şterg înainte ca  aşazisul meu văr să le vadă, dar din păcate am acționat prea târziu.

-Ştiu ca te-ai emoționat că m-ai văzut, dar nu trebuie să plângi. îmi spune şi mă trage în brațele sale. Îmi aşez capul pe umărul său şi îmi şterg lacrimile.

Şi după mult, mult timp am zâmbit. Chiar dacă probabil a fost cea mai proastă glumă auzită de mine, am zâmbit. Nu ştiu când a fost ultima dată când am zâmbit de-a binelea.

După ceva timp în care am povestit detalii legate de înmormântare şi alte lucruri, am decis să schimbăm subiectul pentru, citez "a nu ne întrista". Mda, cam târziu pentru asta.

Am decis să coborâm jos, în bucătărie, unde Blake a pus două boluri pe masă si le-a umplut cu lapte şi cereale. La fel ca zâmbitul, nu îmi mai aduc aminte cănd am mâncat ultima oară aşa mult. Am început să vorbim şi să povestim din nou, dar de data asta fără să ne întristăm . Nu ştiam că e mai mare ca mine, se pare că intră în penultimul an pe când eu sunt anul doi de liceu. Timpul petrecut împreună mi-a dat ocazia să-l examinez: are părul brunet şi ochi verzi, foarte pătrunzători exact ca mătuşa Anna. Este înalt şi bine făcut. Puțin arogant, dar e ok. Este exact opusul meu şi nu glumesc. Părul meu e blond şi am ochii albaştri, cât despre înălțime nu pot spune că sunt o pălugă, dar nici o minionă.

După ce am mâncat mi-a arătat camera mea. Nu era cine ştie ce. Simplă, albă, un pat, un birou şi un dulap. Normal că nu aşteptau oaspeți, nici eu nu mă aşteptam să mă mut. Mi-a spus că pot să o decorez cum vreau eu şi ideea asta m-a încântat, oarecum.

Mătuşa Anna ne-a dat mesaj şi ne-a spus că se întoarce târziu pentru că are multe lucruri de rezolvat la şcoală. Statutul de directoare e greu, mai ales când mai sunt câteva zile şi vacanța de vară se termină. Nici nu vreau să mă gândssc la şcoală.

După ce mi-am aşezat hainele aduse de mătușa în dulap şi mi-am pus fotografiile pe noptiera de lângă pat pe care nu o observasem până acum, am coborât cu Blake în sufragerie şi am deschis televizorul pierdându-ne jumătate de zi pe canapea.