Demonul

Mama şi petrecerea surpriză

Este ora 8:00, iar mama mă trezeşte fericită din pat.
-Mamă, ce e cu tine? De ce mă trezeşti aşa de dimineață şi de ce dracu eşti aşa de fericită? Spun eu pe un ton destul de nervos.
-Am aflat tot, draga mea. Am aflat de plecarea lui Zayn.
-De unde? Eu nu am spus nimic nimănui.
-Pereții au urechi, scumpo.
-Sa nu îmi zici că eşti fericită de plecarea lui!
-Ba da, intr-un fel chiar sunt. Ştiu că tu vei trece mai greu peste această desparțire, dar este spre binele tău. Eu încă sunt de părere că este o influență negativă pentru tine.
-Ieşi afară din camera mea!! urlu eu nervoasa la mama.
-Nu am terminat de vorbit, domnişoară.
-Ai dreptate. Mai am eu ceva de adăugat.
-Spune. se uită mama mirată la mine pentru că e prima dată când ultimul cuvânt îmi aparține.
-Uită-te la tine,mamă. Poate tu eşti monstrul, nu el. El m-a învățat ce e aia iubirea şi încrederea, iar tu, înloc sa mă susții, ai facut în aşa fel încât să regret că ți-am zis de existența lui. Ai procedat exact ca monstrul de care îți era ție frică. Nu te mai recunosc.
La spusele mele, o lacrimă îi apăru mamei pe obraz, dar işi schiță un zâmbet tâmp pe față şi plecă din cameră.
M-am simțit atât de bine după ce i-am spus astea, dar acum parcă îmi pare rau că am vorbit aşa de urât şi rece cu ea. Dar poate e mai bine. M-am descărcat şi mă bucur că  ea m-a ascultat cu atenție fără să mai comenteze ceva.
**după 2 ore**
Stau pe canapea şi ma uit la Scooby Doo. Dintr-o dată îmi sună telefonul.
-Alo?
-Heeeeeeeei bleago! spune cea mai bună prietenă a mea Ana.
-Bună curcă beată. Ce faci?
-Vin cu o veste. În seara asta este o petrece la conacul ăla de lângă lac. Este sofisticată, dar nu cred ca te deranjează.
-Şi tu crezi că mă convingi să vin la tâmpenia aia?
-Te rooooog, Cezaaraaa.
Când Ana îmi spune "Cezara" nu "Cez" sau "Cezi" înseamnă că e treabă serioasă.
-Oh, bine.
-Yeeeeey. Ne vedem mâine la ora 20:00 la tine în față.
-Ok ok. Pa.
-Paa.
Se putea auzi fericirea Anei când i-am zis că vin. Mă pun sa dorm, mâine am o zi lungă si destul de obositoare. Sper doar să nu mă întâlnesc cu alți cunoscuți la tâmpenia aia de petrecere sofisticată. Ca să nu mă vadă imbrăcată intr-o rochie stupidă. Oh, rochia. Era să uit. Nu am cu ce să mă îmbrac, deoarece eu nu am rochii, având în vedere că nu port asa ceva. Am scuza perfectă pentru a nu merge la chestia aia.
O sun pe Ana.
-Alo? Ana?
-Ce vrei la ora asta bă?
-Am o veste proastă.
-Ce veste? In legătură cu petrecerea de mâine nu?
-Cam da. Nu am rochie. Nu port asa ceva, deci nu dețin aşa ceva.
-Ce toantă. Îți dau eu rochie. Vino la mine mâine pe la 15:00 să îți alegi rochie. Pup.
-Dar..
Nu am mai apucat să mai zic ceva, pentru că mi-a închis telefonul în nas. Fuck my life.
Trebuie să merg la stupizenia asta. Gata ma pun să dorm.