Intotdeauna mi-am dorit sa am sprijin din partea parintilor,mi-am dorit sa simt ca sunt iubita si ca pot avea incredere ,am vrut sa am cei mai buni parinti sa ma pot mandrii cu ei si sa nu-mi fie teama ....
De cand eram mica am vrut sa simt cu adevarat iubirea tatalui meu ,il iubesc stiu ca tine la mine,dar nu imi arata si asta ma doare foarte tare ...Mi-am dorit sa vina la fiecare serbare care am avut-o la scoala ,dar nu a venit ...am vrut sa ma ajute cand aveam vreo problema,sa ma inteleaga ,sa-mi dea un sfat ceva...dar nu s-a intamplat ...
Ii multumesc Domnului ca am doi parinti,si ii iubesc din tot sufletul meu ,dar mi-as dori uneori sa am intelegere din partea lor..ma simt singura si am nevoie de ei..
Am incercat mereu sa vorbesc cu mama sa am incredere in ea si sa ii spun ce am pe suflet dar...dar nu pot ,nu ma intelege si nu stiu ce sa fac ..de fiecare data cand incerc sa vorbesc cu ea tipa la mine si gandeste altfel ,ar trebui sa aiba o gandire mai moderna sa vorbeasca cu mine,,sa fim prietene ,dar nu e asa..A incercat tot timpul sa ma tina din scurt si orice i-as fi zis parca as fi vorbit singura..
Tata, parca nici nu-i pasa ,abia daca vorbeste cu mine ....
Mi-as dori sa pot primi cate o imbratisare de la el de fiecare data cand il vad,sa vorbim si sa-mi spuna cat de dor i-a fost de mine si ca nu ar vrea sa mai plec..Sa-mi spuna ca ma iubeste si ca este mandru de mine ..
As vrea sa am acea familie linistita ,sa ma duc de drag acasa si sa ii gasesc fericiti....mi-as dori din suflet sa ii privesc in ochi si sa le spun cat de mult ii iubesc ...!
