Furie

Chapter 1

* * *

Masina mergea lin pe soseaua umeda. Umeda din cauza ploii, care tot cadea lin deja de jumate de ora. Ploaia cadea ca lacrimile mele. Imi uda obrajii mei rosii din cauza frigului. Vreau sa inceteze sa cada. La naiba, de ce nu se opresc. Furia din mine crestea pe minut ce trecea. Vederea mi se incetosa mai tare si mai tare din cauza lacrimilor care nu vroiau sa se opreasca. Un hohot deplans a iesit din mine fara sa imi dau seama. Am inceput sa plang. Sa plang zgomotos rupand toata linistea din masina. Vroiam sa strig, sa strig tare din toti plamanii dar nu puteam. Nu puteam pentru ca vocea mea a disparut cand am apasat acel nenorocit de tragaci. Atunci cand glontul si-a luat viteza spre inima lui. Atunci, mi-am pierdut glasul.

Am iesit de pe carosabil si am oprit masina. Aveam nevoie de aer. Am deschis geamul de linga mine,respirand aerul curat de ploaie. Lacrimile iar au aparut in ochii mei, defapt nici nu disparuse. Mi-am ridicat capul, poate se opreau. Nu , nu s-au oprit.

-Aaaaaarh, la naiba! Am strigat lovind volanul nevinovat. Si iata si glasul meu.

 Am privit spre scaunul pasagerului unde acea nenorocita de arma era. Am privit-o inca cu privirea incetosata. Incercand sa o fac sa dispara cu puterea mintii, dar nimic. Tot acolo era. Am inceput sa plang iar. De data asta mai zgomotos.

-Ce am facut? La naiba ce-am facut? Ma-m intrebat pe mine murmurand. Am privit din nou soseaua umeda de linga mine incercad sa caut un raspuns." Ai ucis un om, nenorocito!" Imi striga costiinta. Stiam asta deja. Nu vreau sa accept acest raspuns. Nu, nu vreau. 

Am scos telefonul din buzunarul blugilor privind ora. Era doua si cinsprezece dimineata. Am scris unicul numar care ma poate ajuta la ora asta si am dus telefonul la ureche in speranta ca imi va raspunde. Dupa citeva secunde de asteptare, vocea lui enervanta s-a auzit in difuzorul telefonului.

-Trice? Imi rosti el numele mirat.

-Matt! Am nevoie de ajutorul tau! Am murmurat nesigura in telefon.

-Uite Trice, imi pare rau, nu mai am nimic. Daca....

-Nu, Matt nu am nevoie de marfa. Am nevoie de ajutorul tau. L-am intrerupt ridicand putin vocea.

-Ahmm..nu sunt in oras Trice. Imi spune el. Stiam ca minte.

-Matt... i-am pronuntat numele printre dinti, Uite ce, nu am avut ce mai frumoasa seara din viata mea asa ca lasa te rog minciunile tale de doi bani. Stiu ca esti acasa Matt, ii pot auzi muzica lui Jason pe fundal.

-Trice...

- Nu Matt, nici un fel de Trice. Stii ca imi esti dator asa ca miscati fundul ala puturos si ajuta-ma. Iti dau cinci minute sa fii la The Molly's. Ai inteles? Am strigat eu in telefon.

-Ok, voi fi acolo. A spus el vizibil enervat de urletele mele.

Am resprirat usurata si am inchis telefonul aruncandul pe bancheta din spate. Mi-am trecut mina prin parul meu drept si am coborat din masina indreptandu-ma spre portbagaj, deschizandu-l. M-am dezbracat de maioul patat de sange si l-am aruncat in portbagaj. Din rucsac mi-am scos alt maiou alb si l-am imbracat cu minele tremurand. Mi-am schimbat si jeansii cu viteza luminii nefiindu-mi frica ca as putea fi vazuta de cineva. Dupa ce mi-am schimbat outfitul in unul mai curat, am inchis portbagajul cu putere si am pornit masina spre The Molly's.

Era acolo. Matt era acolo langa usa barului asteptandu-ma. Era imbracat ca de obicei in honoracul lui gri si in blugii lui albastrii largi pe piciorele lui slabe. Avea gluga in cap acoperindu-i parul blond si miinele in buzunarele honoracului. M-am apropiat de el, iar cand mi-am facut fata vizibila, ochii lui s-au marit in uimire.