Chapter 2

24 2 4
                                    

*Pestedoi ani*

-Trice...

Acelasi strigat care il aud deja de doi ani m-a facut sa tresar speriata. M-am intors spre Ayvee care era in fata tejghelei. Uitasem, ca ea si-a terminat tura deja, asta insemna ca trebuie sa inchidem peste 5 minute.

-Da? M-am intors spre ea in acelasi timp asezand servetelele pe tejgheaua barului.

-Trebuie sa inchidem peste 5 minute, fugi si schimba-te. Imi zice ea in timp ce imi face semn spre vestiare. Am clatinat usor din cap intorcandu-ma spre rafturile barului si asezand sticlele de votka mai bine. Am auzit-o pe Ayvee pufait din buze, vizibil satula de stat inacest bar. Ayvee era colega mea de apartament dar mai nou, eram si colege de munca. Ea era unica persoana care m-a ajutat in ultimii doi ani sa imi treiesc viata mizerabila. Ayvee a fost mereu acolo cand am avut nevoie. La inceput nu am vrut sa ii spus cine sunt si ce caut defapt in Springfield, dar cand cosmarurile mele au inceput a fi insuportabile am fost nevoita, daca nu vroiam sa dorm in strada, bineinteles. Nuam regretat nici un moment ca i-am spus. Ea m-a sustinut si m-a ajutat sa trec peste, chiar daca nu am cum sa trec dar macar mi-a adaugatputina culoare in viata mea.

-Trice,ce ai? De dimineata esti ciudata si nu mai zic de faptul ca vrei samai ramaii aici, in acest bar insuportabil. Nu esti tu.

-Sunt eu Ayvee, am spus rotindu-mi ochii. Azi e sambata, trebuie fac curat in sala principala. Am spus incercad sa fac minciuna asta cat mai credibila. Ayvee si-a inclinat capul ca un catelus necrezand nimic din ce am spus. Era prea desteapta fata asta.

- Nu mai zi, adica sa faci ceea ce trebuie sa faca Luke? A spus aratand spre unul dintre chelnerii nostri care matura in sala. Am pufnit nervoasa si m-am intors cu spatele la ea.

- Trice... a adaugat ea privindu-ma incruntata. Am oftat si mi-am scos sortul mergand spre vestiare. Ayvee ca de obicei m-a urmat pana in vestiar.

- Nu stiu Ayvee, dar am un sentiment ca urmeaza sa se intimple ceva. Si nu-i deloc un sentiment placut. Am spus in timp ce am aruncat sortul in dulapul meu si mi-am imbracat geaca mea visinie de piele. Matt nu m-a sunat luna asta si nici luna trecuta. Mi-e frica, daca Vicky a patit ceva? Il cunosc pe Matt, stiu ca asa face, cand Vicky avea probleme el nu ma suna.

-Poate nu te suna pentru ca ii e frica sa nu faci vreo prostie si sa te intorci in Belleville? Adica stie ca iti faci griji si daca iti va spune ca Vicky a racit sau ceva de genu tu nu ai mai rezista si te-ai intoarce.

-Dar am rezistat doi ani, de ce nu as rezista acum? Am intrebat-o confuza. Chiar nu intelegeam ce voia sa spuna.

-Presupun si eu. A adaugat nesigura zambindu-mi ca un copil vinovat.

-Nu ma ajuti deloc, am spus oftand. Am luat geanta si am intrat din nou cu Ayvee in urma mea, in sala.

- Uite, nu cred ca Matt nu te suna doar pentru ca Vicky are probleme. Nu te mai gandi la rau. Probabil nu te suna pentru ca, poate nu are credit sau poate ca are el ceva probleme si nu are timp sa te sune. Sunt sigura ca o sa te sune zilele astea. Mi-a explicat ea mergand din urma mea pina la tejgheaua barului. Avea dreptate , nu trebuie sa imi fac atatea griji. Nu e ca si cum e prima data, cand nu ma suna peste fiecare doua luni. Ultima data cand m-a sunat a fost la o distanta de patru luni. Atunci nu ma suna-se pentru ca fusese plecat in Colombia pentru marfa. Probabil si de data asta nu ma suna pentru ca e plecat. Am respirat adanc, incercand sa imi alung gandurile rele. M-am intors spre Ayvee si am zambit usor, multumindu-i din priviri pentru ajutor.

- Deci? Mergem ? M-a intrebat ea in timp ce isi imbraca si ea honoracul negru. Am aprobat si am iesit impreuna pe usa din spate, salutandu-l pe Luke, care era randul lui la curatenie in aceasta Sambata. Afaraera intuneric, doar cateva felinare mai erau aprinse la fiecare coltde strada. Vremea era umeda din cauza toamnei, iar strada era umedade la ploaia de mai devreme. Imi place asa timp. Cand e frig, dar nufrig din ala care iti ingheata si sufletul, un frig placut. Am privitciteva secunde in jur, admirand linistea si am lasat corpul sa seobisnuiasca cu temeratura de afara.

FurieUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum