Furie

Chapter 3

Privirea lui amuzata era asezata pe fata mea incruntata si nervoasa. Imi simteam inima batindu-mi puternic prin timpane. I-am strans cu toata puterea mea materialul jacketei lui din piele si l-am impins in usa din spatele lui. Probabil daca mai impingeam putin ,usa n-o sa mai reziste. Vazand ca imi pierdeam rabdarea a deschis gura si a soptit:

-Kye, a spus zambind. Mi-am incruntat mai tare fruntea, deja incruntata.

- Poftim?! Am intrebat confuza.

-Sunt Kye. Am spus din nou zambindu-mi. Simtiam cum isi batea joc de mine, asa ca i-am dat drumul la materialul jachetei si l-am lasat sa se indeparteze de usa. Si-a indreptat spatele, in timp ce-si scutura intr-un mod batjocoritor geaca. A facut un pas spre mine, ajungand chiar in fata mea. Arata mult mai solid cand statea aproape de mine. Am ranjit si eu ironic si am privit spre Ayvee, care statea ingrozita in spatele lui, apoi mi-am asezat din nou privirea pe el.

-Ok, Kye, nu stiu cine naiba esti sau ce naiba vrei, dar te rog sa ne explici ce cauti in mijlocul noptii la usa noastra si mai bati cau un disperat si ne mai siobligi sa deschidem usa. Cine naiba te crezi? am strigat nervoasa. Daca continuam asa, probabil imi crapa vre-o vena dupa cap.

-Pai daca nu mai fi tarat ca pe un animal in casa ta si nu mai fi amentitat cu arma aia, care apropo ti-as ruga sa o strangi pentru ca nu ai nevoie de ea, ti-as fi explicat inca din hol cine sunt si de cine am nevoie. L-am privit confuza si mirata in acelasi timp. Deci omul asta are ceva probleme. Ce om sanatos apare in miezul noptii la usa si te mai si obliga sa deschizi usa.

-Si de unde putem sa stim ca nu esti periculos? A intrebat Ayvee, aparand ca prin magie langa mine, cu o privire suspecta spre necunoscutul din fata noastra, care se pare ca se numeste Kye.

-Pai, in primul rand un om „periculos" ,a spus mimand cu degetele ghilimele in aer, nu bate la usa ta, ci intra neinvitat in casa ta. Iar in al doilea rand, nu par eu a fi om periculos. A spus el razand si era vizibil ca isi batea joc de noi.

Mi-am dat ochii peste cap si mi-am bagat arma la spatele meu. L-am privit incruntata si am privit-o pe Ayvee care il privea fascinata.

-Deci vrei sa ne iluminezi si pe noi si sa ne explici cine esti si ce vrei?Am spus incrucisindu-mi mainele la piept, la fel facand si Ayvee. El si-a dres glasul si fata lui a devenit brusc seriosa, de parca nici nu a ras pe seama noastra pina acum. In privirea lui se citea o seriozitate, iar culoarea albastra ca marea din ochii lui a disparut, in schimb a aparut un albastru ca apa oceanului pe timpu furtunii. Am simtit cativa fiori pe pielea spatelui meu, probabil din cauza intensitatii cu care ma privea. Am inghitit in sec si mi-am trecut mana prin par incarcand sa-l aranjez. L-am privit din nou intrebator. Asteptam o explicatie, in timp ce el juca un joc al mintii si al privirii pe care eu, l-am tratat cu indiferenta.

-Deci? Am intrebat inca o data. Incepeam sa imi pierd rabdarea si plus la asta oboseala isi facea prezenta, dar am ignorat orice simtom de oboseala. El intelegand probabil, ca nu am sa-i joc jocul a respirat adinc, vizibil nervos si a privit spre Ayvee apoi din nou spre mine.

-Cine din voi doua e Ayvee? A intrebat privind spre mine. Am facut ochi mari si m-am dat un pas in urma. Mi-am intors atentia spre Ayvee, care a tresarit cand numele i-a fost rostit de el.

-Eu, a spus Ayvee putin speriata, de ce? A intrebat confuza.

-Oh,a respirat el mirat dar serios in acelasi timp.

-Cine esti? De unde imi stii numele si mai ales de unde stii unde locuiesc? A intrebat ea curioasa.

Ela respirat parca usurat si si-a ridicat privirea spre tavan, murmurand ceva indescifrabil care nici una din noi doua nu a inteles. M-am incruntat confuza si am privit-o intrebator pe Ayvee, ea ridicand din umeri, facandu-ma sa inteleg, ca nu are idee ce se intimpa. Kye, si-a coborit privirea din nou spre Ayvee si a vorbit: