The Knight in Leather Armour (Română)

2. Finish What I Started

Am zăbovit la colțul dintre 21 și H, chiar în împrejurul mall-ului Westwood, singurul mall din Westwood. În Westwood totul era într-un singur exemplar. În Eastland erau mai multe lucruri. Dar tot se plictiseau și veneau în Westwood pentru a căuta belele.

Am mers la intrarea mall-ului, așteptând autobuzul. Am stat pe banca de metal. Era atât de frig, mă simțeam udă. Mi-am înfășurat mâinile în jurul corpului meu, înjurand. Mi-am lăsat jacheta la petrecere.

Mișcându-mi mâinile prin părul meu șaten ondulat, am realizat că mirosea precum acel nesimțit murdar care a încercat să mă ”simtă”. Părul meu era auriu când eram mică, dar cum se spune: nimic de aur nu poate să rămână.

Uitându-mă la ceasul din centrul mall-ului, am văzut că era 11:46. Ultimul autobuz venea la 12.

Am așteptat dar nimic nu a venit.

Ceva a sunat în cutia sistemului de transport public.

”Atenție, autobuzul de la ora 12 s-a stricat. Vă rugăm să vă găsiți alt mijloc de transport. Ne cerem scuze” a anunțat o voce slabă de la sistemul de transport public.Trebuiau neapărat să repare chestia aceea. Trebuiau să repare multe chestii, dar nimănui nu i-a păsat de nevoile părții de vest, doar dacă se băteau.

Frecându-mi picioarele, am sperat că mica fricțiune îmi va oferi puțină căldură, dar am avut proasta decizie de a purta o rochie. Becky m-a forțat pe jumătate să port rochia pentru petrecere. Era prea scurtă, prea strâmtă și prea roșie pentru confortul meu, dar am purtat-o fiindcă Becky mi-a spus că arăt minunat în ea. A spus mai multe lucruri, dar mai bine să nu le spun cu voce tare.

M-am gândit să mă întorc la petrecere, să-l rog pe Harry să mă ducă, dar apoi toată evadarea mea perfectă n-ar mai fi însemnat nimic. Și în plus, eram mult prea mândră pentru a-i cere lui Harry ajutor. Eram singurul lucru pe care eu și Danny îl aveam în comun;  eram prea mândrii  și am moștenit asta de la tata.

Am început să merg spre casă, care era doar la câteva blocuri distanță.

Am început să mă gândesc la un discurs prin care să-i cer scuze lui Danny. Nu era nici o îndoială- el m-ar fi așteptat în sufragerie, ochii intenși și negrii, dar capabili să țină destulă lumină pentru a arăta puțină speranță de aur.

Danny devenea pe zi ce trece ca tata, dar nu era nimic pe lângă el. Inima tatei era caldă și de aur; nu putea fii supărat pe nimeni, în special pe mine- doar pentru câteva momente. Dar Danny era prea dur cu el însuși și cu toți din preajma lui. Mă judeca șimă critica foarte rapid- ca și cum ar vrea ca eu să fac ceva greșit  pentru ca el să aibă beneficiul de a mă certa.

I-am spus lui Danny că ram cu Becky și că o meditam la matematică la bibliotecă, și că voi veni înapoi târziu.  Acum că Harry m-a văzut la petrecere-și în plus nu eram îmbrăcată în ”haine de meditație”, Danny ar fi știut adevărul imediat.

Străzile erau goale și era liniște, prea liniște pentru Westwood, unde nu era niciodată liniște seara.

Apoi, ca și cum cineva a auzit reclamația, am auzit în apropiere niște fluierături grosolane și batjocoritoare.

Inima mi s-a oprit. Conștientă, mi-am tras tivul de la fustă. Becky m-a forțat pe jumătate s-o port. Trebuie să n-o mai ascult pe Becky. Mi-am întors capul spre direcția zgomotului și am văzut un Rolls Royce negru-albastru, cu geamurile coborâte, urmărindu-mă de aproape. Era un grup de bărbați în mașină, toți îmbrăcați de parcă ar merge la nuntă- sau la înmormântarea mea, am gândit morbid.

Dacă mă prefac că nu-i aud, vor pleca, m-am convins.

”Scuzați-mă domnișoară, dar nu sunteți puțin cam prea frumoasă pentru a merge în partea greșită a orașului- singură?” a întrebat cu o voce sarcastică. Prietenii lui au strigat și au fluierat pentru a arăta că sunt de acord.