The Knight in Leather Armour (Română)

3. (S)cream

”IA-ȚI MÂINILE JEGOASE DE PE EA!” a țipat o voce plină cu atâta ură în cât ar putea cutremura pământul. Sărbătoritul a sărit de pe mine. În acea secundă de libertate, am mușcat mâna care îmi acoperea gura și pe el l-am lovit în acel ”loc”. S-a aplecat de durere, ținându-se de acel ”loc”.

M-am uitat în sus și l-am văzut pe brunetul robust lovindu-se de zidul de cărămidă și căzând pe spate ca și mort la vreo 3 metri distanță de unde era la început.

S-a auzit un sunet clar de ceva ce se spărgea și s-a prăbușit la pământ. Avea fața purpurie și atât de lovită încât părea a unui zombi decât un om de 20 și ceva de ani.Ceilalți doi au privit șocați.

Mi-a căzut inima. Cum sau cine îi bătea pe ei, mă putea răni și pe mine.

Chiar și așa, am sărit și am luat-o la fugă chiar dacă era întuneric.

”PUNEȚI MÂNA PE TÂRFĂ” a strigat cel blond, care se mai ținea de pantaloni.

Cel înalt, greoi, cam de aceași vărstă cu mine, m-a prins de talie. M-a lăsat imediat, dar într-o secundă era aruncat în spate chiar mai departe de cel brunet.

M-am întors încet și am văzut un pumn lovindu-se de fața băiatului. Doi dintre dinții lui s-au ciocnit de pământ.

În lumina difuză a lămpii de pe stradă, am văzut niște ochi de culoarea verde închis clipind.

Harry s-a uitat la mine cu ochii mari, îngrijorarea a trecut prin ochii lui. Mi-a ținut fața în mâini, ștregându-mi lacrimile. Mi-a ridicat capul și mi-a văzut mușcătura, și s-a uitat în jos la rochia mea ruptă. Într-o clipă, griul din ochii lui a devenit greu ca gheața.

”Așteaptă aici. Și nu te uita” mi-a ordonat în timp ce trece pe lângă mine pentru a termina cu blondul și celălalt tip care erau ghemuiți în spatele  lui. Erau pe pământ, târându-se înapoi în timp ce Harry mergea calm spre ei, cu pumnii încleștați.

Închizându-mi ochii, m-am lăsat pe zidul de cărămidă, încercând să-mi recapăt respirația. Mi-am înconjurat mâinile în jurul taliei, încercând să-mi țin corpul să nu se destrame. Mi s-au încordat mușchii când am auzit țipatul și plânsul plin de durere, după lovituri și pumni care se repetau.

”Te rog, te rog. Ne pare rău” vocea blondului era tremurândă. El nu părea așa de speriat când era el peste mine în loc de pumnii lui Harry pe craniul lui.

”Harry!” am plâns după un timp care parcă a durat un mileniu de țipete și oase care se rupeau de metal. Mi-am deschis ochii și m-am întors să-l văd pe Harry deasupra blondului, lovindu-l de-i ieșeau creierii afară. Mi-a venit să vomit.

”Nu te uita!” mi-a ordonat Harry când a văzut că m-am întors.

”Harry, opreștete te rog. Nu-l omorî! Vei merge iarăși la închisoare dacă îl omori!” l-am implorat, trăgându-l de greacă de piele. Nu s-a mișcat.

I-am luat fața în palme așa că era forțat să mă privească.

Harry m-a privit în timp ce tremuram și părea că vrea să-i spargă capul tipului mai mult ca la început.

Dar s-a oprit.

În acea secundă, tipii s-au ridicat și au fugit ca și un fulger la mașina lor. Harry a fugit după ei, dar lașii au reușit să ajungă la adăpost în mașină.

Harry și-a lovit pumnii de peretele de cărămidă cu atâta putere, încât m-am temut că zidul se va sparge. Apoi a lovit o sticlă de bere rătăcită așa de tare cu ghetele sale negre încât s-a spart de bordura drumului în milioane de bucăți. Pieptul lui se mișca rapid.