anti-social.

xxxii.

faith | mason

"ai cinci minute la dispoziție. prețuiește-le."

„faith, tot ce vroiam să-ți spun e că nu te-am uitat. când te-am văzut atunci la supermarket am crezut că sunt cel mai fericit om de pe pământ, pentru că după cinci ani în sfârșit te-am revăzut."
„mason, îmi pare rău să-ți spun, dar am iubit din câte știi, iar tu, dragul meu, ai o familie de întreținut. ai avut o șansă, mai ții minte? însă voi ați profitat de ea! tu și chris! m-ați făcut să mă simt îngrozitor, ați profitat de încrederea mea!! m-ați zdrobit în pământ, m-ați călcat în picioare, mi-ați distrus sufletul, iar acum când în sfârșit am trecut peste, te găsești să-mi spui că nu mai uitat? te rog, ești absurd!! crezi că dacă vii la mine cu o față de câine plouat te voi ierta?! nu mai sunt acea fetiță prostuță ce avea încredere în toată lumea și cădea la picioarele oricui! m-am maturizat! ar fi bine dacă ai face-o și tu!"

„dar faith...."

„cele cinci minute ale tale s-au scurs! acum îmi cer scuze, dar trebuie să plec!"

„nu voi renunța atât de ușor, faith! voi face orice pentru a mă ierta!"

„să te văd!"