anti-social.

l.

Au îmbătrânit. Aveau 80 de ani. Acum se aflau pe patul de spital, ambii. Se țineau de mână, răsuflând greoi. Zâmbeau, pentru că știau că au trăit o viață nu tocmai perfectă, dar frumoasă. Despre Chris știau doar că acesta se căsătorise de două ori, că își formase în final o familie frumoasă. Andy, persoana care a făcut-o pe Faith să înțeleagă ce înseamnă iubirea adevărată se stinse la vârsta de doar treizeci de ani, fusese un șoc pentru Faith, plânse mult, însă amintirea lui mereu îi aducea zâmbetul pe buze — fusese una dintre cele mai minunate persoane pe care le cunoscuse Faith. Copiii lor, micuții lor au crescut mari, și-au croit un drum în viață. 

Timpul lor s-a scurs, au închis ochii domol, și-au zâmbit reciproc, apoi inimile lor au cedat, iar aceștea s-au stins din viață. 

Sfârșit

Nu prea știu ce să spun! Majoritatea scriitorilor la sfârșit spun că nu pot să creadă că e chiar finalul cărții acestora, însă eu nu știu ce simt acum, sunt indecisă. E normal oare? Însă asta nu e important! Important este finalul, l-am făcut unul fericit pentru Faith și Mason, unul tragic pentru Andy și mă simt rău pentru asta, dar știți că frumosul moare primul. 

Vreau să-mi cer scuze, pentru că am postat finalul doar acum. Și doresc să vă mulțumesc, pentru că ați citit cartea aceasta, pentru că ați criticat și, pentru că poate v-a plăcut ce am scris, chiar dacă nu e o carte tocmai bine structurată și bine pusă la punct. 

Vă mulțumesc, xx.