Pe cont propriu

Noua mea viata

Am spus ca nu am avut intenția de a-mi creea prea mulți prieteni,dar viața e mai frumoasa când ai alaturi mai multe suflete.
Matusa mea este cea mai buna mama pe care as fi putut sa o cer,ba chiar m-a lăsat sa îmi creez propriul stil de viața,având încredere in mine.
Prietenele cu care imi petrec fiecare clipa din viata se numesc:Lara si Emily.
Cu ele ma distrez foarte mult si aflu lucruri noi despre mine.Ma bucur ca am niste prietene care ma cunosc atât de bine,ele mi-au fost alaturi din prima zi in care am venit aici,mi-au ascultat povestea de viața și au plâns și ras odată cu mine de fiecare data când a fost nevoie.
Astăzi mă trezesc singura in pat, in casa Larei,deoarece aseara am rămas la ea împreuna cu Emily. Este ora 9:30 si aud foarte multe zgomote. Ma scol din pat si vad ca niciuna dintre fete nu era langa me si incep sa le strig:
-Lara!? Em!?
-Sally? Tu ne strigi? Spuse Emily.
-Da,eu.. Nu stiam unde sunteti!
Acum ca m-am linistit afland unde sunt fetele, ma pot duce la baie. Imi fac rutina de dimineata, apoi ma imbrac. Imi iau un tricou gri cu niste flori colorate si o pereche de blugi negri rupti.
Cobor jos si o observ pe Lara cautand ceva in sertar, ma duc la ea și încep sa o ajut:
-Buna dimineața,Lara!
- Neata Sally! Spuse Lara cu o voce grabita.
-Ce cauti?
-Ceva de mancare!!spuse Lara.
-Haha Lara , mancarea se gateste nu se cauta prin rafturi! Spun eu razand.
-Bine spus! Zise Emily.
-Nu ti-am auzit vocea azi mai deloc! Ce-i cu tine vorbareato!Spun eu sarcastic.
- Am stat si eu sa caut mancare prin dulapuri! Am tacut de foame! Spuse Em.
-Ce v-ați face fără mine?O sa va gătesc eu ceva,asta am tot făcut la orfelinat.
Vad cum fetele se indreapta spre canapea fara a le mai pasa daca am nevoie de ajutorul lor,dar spre surprinderea mea Lara i-a inițiativa.
-Hey Emily cred ca ar mai trebui sa faci si tu ceva... Vad ca stai de dimineata in continuu si nu faci nimic! Spuse Lara.
-Hey Lara, cred ca ar trebui sa ma ajuti puţin facand curat cat fac eu micul de jun cu Sally.
Îmi plac diminețile de genul,când toată lumea se distrează chiar dacă trebuie sa faci mâncare sau curat,atât timp cat suntem toate trei împreuna,orice lucru devine mai ușor.
Ma bucur ca am viața normala la care am visat din totdeauna și mă bucur ca o pot petrece cu oameni la fel de buni ca mine.
Ramna in gândurile mele si încep a-mi aduce aminte despre mâncare,căci asa zisa "mâncare"pe care o faceau bucataresele acelea de la orfelinat,dezgustate de toti copiii care nu aveau absolut nici o vina nu era deloc buna...de abia te puteai uita la farfurie,in momentul in care vedeai cum arată acea "mâncare" îți puneai pofta in cui și beai apa..ca doar se moare de sete nu de foame.
Dupa ce mancam, eu și fetele ieșim puțin in oraș,bucurându-ne de vremea frumoasa de afara.