In Cautarea Unui Print

Capitolul 2

Mâine este ziua mea dar si nunta mea .Trebuie sa opresc aceea nunta nu îmi place băiatul.
Dar dacă aş pleca de acasă nimeni nu o să mă găsească şi gata .OMG oamenii ştiu că prima fetiţă a familiei regale trebuie să poarte o braţară pentru a se găsi dacă este rapită.
Azi am să plănuiesc planul de evadare.

Aud nişte paşi venind spre camera mea.

-Josephine, scoalăte!Ieşi din cameră acum!

Dupa vocea groasă îmi dau seama că este William(yuck)

-Nu o să ies William! Nu eşti şeful meu şi în plus dacă ai fi tot nu aş face ce spui tu .S-ar presupune că trebuie să fim prinţ şi prinţesă nu rege şi oştean.

-Josephine ţi-am spus ceva!Dacă nu ieşi în secunda aceasta o să.....

-O să ce ?!îl întrerup eu cu lipsă de respect.

-Bine atunci o să rămâi nemâncată.

Auzind paşii lui cum se îndepărtează de uşa camerei mele am înţeles că a plecat.
Îmbrăcându-mă repede am ieşit din cameră uitându-mă în stânga şi în dreapta mergând uşor fără să scot un sunet.Mă duc repede la menajera şi îi cer sa îmi aducă micul de jun în camera mea.
O mamă de ce l-ai ales pe el.Spun în timp ce mă duc în colţul uşii şi mă uit cum mănâncă şi vorbesc despre mine .

-Will, cum ţi se pare Josephine?spune Miranda.

- Josephine mi se pare dragalaşă, este atâ de fermecătoare şi voi avea mare grijă de ea.

-Atunci de ce nu este la masă?întreabă tatăl meu nervos.

-Ăă, mă duc să văd de ce nu a venit,răspunse Will speriat.

Atunci alerg până în camera mea şi intru în pat.

-Josephine, deschide uşa imediat!

-De ce aş face asta ?

-Pentru că tatăl tău o să mă omoare dacă nu vii la masă!

-Ooo, bun vreau că să văd cum tata îti va rupe coastele.

-Dar te va bate şi pe tine şi mai mult o să te certe!

-Ba nu.Tata nu ma bătut şi nu ma certat nicodată . MEREU A FOST VINA BĂIATULUI .
What câte minciuni spusă-i, să-l bag şi pe el în sperieţi.

-Serios acum ieşi ca să ne împăcăm .

-Bine ne-am împăcat, dar nu pot să cobor jos pentru că tocmai ce am mâncat.Iar acum lasă-mă să adorm.

-Dar, dar ...!?

Îi închid uşa în nas şi mă uit la ceas.Mai am puţin şi plec de aici pe veci.
În noaptea aceea am plecat de la castel fără să dau de ştire.
Peste puţin timp ajung într-o pădure ciudată care mă conduce într-un alt regat .
Cred că este Regatul de Gheaţă.
Azi este ziua mea şi nimeni nu ştie, dar nu contează ce contează e că am plecat de la castel şi asta îmi doream.Fiind îmbrăcată cu o rochie şi o perelină cu glugă nu sunt recunoscută de nimeni.Atunci sunt oprită de un tânăr frumos cu ochii caprui şi părul blond spunându-mi că a dispărut prinţesa.

-Scuză-mă dar ştiam asta, îi spun eu arătându-i înspre castelul meu.
Dar din greşeala mi se vede brăţara.

*Sper ca va placut si al doilea capitol.*
^^La media este William.^^
<va astept comentariile >