Acum, demult, în China
Trăia un împărat bătrân.
Avea o preafrumoasă fată
Vestită peste mări și țări.
Toată ziua ,zi lumină
În grădinile împărătești
Florile ea le veghea.
Deși servitori avea,
Care de grădinile împărătești
Cu loialitate se îngrijeau,
Dar ea nu se deranja
Și cu drag le privea.
Mai ales pe trandafiri
Mândre printre flori,
Dar plini de țepi trădători.
Într-un colț al ei, ferit
Câte nuanțe și culori
De trandafiri nu găseai?Într-o dimineață de mai
În sala tronului,
Mare sfat se aduna
De sfeșnici imperiali
Și vitorul țări
În mâinile lor se afla.
Toți se-ngrijorară, căci
Împăratul nu avea un fiu.
Așa că hotărâră
Cu toți la unison:
" Prințesa într-o lună
Se va căsătorii! „
Împăratul auzind hotărârea lor,
Se sfătui cu fica lui
Și aceasta îi spuse:
" Voi fi de acord să îl iau ca soț
Pe cel care îmi va aduce
Nu un simplu trandafir
Ci un trandafir albastru. „Au dat sfoară-n țară
Și în câteva zile
La curtea regală,
Au venit cu mic cu mare
Din toată împărăția
Pentru a-și încerca norocul.
Primul care se arătă,
Ținea un trandafir în mână
Din safire și zmaralde.
Ea îl privi minunată
Dar îl înapoie:
" E un trandafir frumos,
Însă nu are parfumul unuia ca el. „
Următorul pretendent
I se înfățișă prințesei
Și acesta îi aduse
O sticluță de cristal,
Cu acest parfum
Pe care-l mirosi:
" Miroase într-adevăr ca...
O grădină de trandafiri,
Dar nu are forma lui
Și se va și risipi. „
Însă următorul venit
Era cel mai viclean dintre ei
Ce din porțelanul cel mai fin
Era un trandafir albastru.
Și printre petale ascuns
O sticluță cu parfum:
"Acesta e încântător
Culoarea-i minunată
Și parfumul îmbătător.
Dar nu cere iubire sau îngrijire
Nu este acesta cel pe care-l caut. „Mulți veneau ,însă în van
Iar termenul de-o lună
Se apropia subit.
În ultima seară
Când prințesa se plimba
În grădină printre trandafiri
La lumina luni, ea îl observă
Pe grădinarul ce nu de mult
A sosit aici. La poruncă împărătească!
O singură privire
Și se-ndrăgostiră
Noapte albă ei făcură
Împreună ,sub clar de lună.
Povestea tânărul aflând-o
Cea despre un trandafir albastru
Prințesei îi promise îndată
Că va aduce unul
Și-i va cere mâna.A doua zi era senin
Și cireșii-n floare.
Toată curtea se adunase
Ca să afle vestea mare.
Cine va fi mire și viitorul împărat?
Ușile grele îi făcură cale
Ultimului pretendent.
Intră în sala tronului, grădinarul.
Acesta îngenunchie
Și scoase de sub pelerină,
Un minunat trandafir... alb!
Iar în sala tronului
Se auzi un murmur de mirare.
" Ce frumos este acesta!
Ce parfum încântător!
Iar nuanța acasta de albastru
E cea mai frumoasă! „"Așa este, dragii mei, pentru a întâlni adevarata iubire, plinatatea fericirii, trebuie sa ne dorim o poveste de iubire cu viata. Trebuie sa alegem bucuria, spontaneitatea, entuziasmul. Trebuie sa alegem iubirea, sa o inventam, sa o cream, sa fim raspunzatori pentru ea. Nimeni nu stie mai bine decât noi ce ne încânta. Nimeni altcineva nu este în masura sa ne aleaga destinul, pentru ca, trebuie sa o spunem, în cea mai mare parte noi suntem cei care ni-l alegem.
Ne putem asculta ratiunea, instinctele ,dar pâna la urma, nu ele sunt cele care accepta alegerea si pot asuma deciziile noastre."
CITEȘTI
Legenda Trandafirului Albastru
PoésieO legendă străveche din China prinde viață sub forma unor versuri. Aceasta este legenda trandafirului albastru.