Capitol +18.
Părul brunet, ochii căprui si buzele mici. Nu știu cum îl cheamă, dar voi afla. Am ajuns la locul de întâlnire. Era o casă, veche, cu geamuri sparte si pereți încă în stare foarte bună . Am intrat timidă, în spatele fratelui meu. Era multă lume. Am văzut un băiat de vreo 16 ani întins pe jos, cu o sticlă in mână.
O fată a venit la el. Vă imaginați ce s-a întâmplat după aceea.
-Haide sa îmi cunoști prietenii.
Într-un colț, am văzut mai multe persoane adunate care stăteau de vorbă.
-Ooooo, păzea! Marele Octavian și-a adus sora!
Obrajii mei s-au înroșit imediat la auzul acestor cuvinte.
-Mda.... Ce, probleme?
-Nu... Deloc.
-Bun, deci ea este Blake, sora mea, Blake, ei sunt Sebi, Dani, Cosmin, Maria, Andreea, și nu în ultimul rând, Marian.
Marian.... Ce nume frumos! In secunda a doua Andreea m-a tras în spre ea, si m-a dus undeva, in altă cameră.
-Am văzut!
-Ai văzut ce?
-Cum te uitai la Marian.
-Păiii...
-Păi, Îți place de el!
-Poate putin...
-Hmmm. Eu cred ca puțin mai mult..
-Daa...
A apărut pe ușa și Maria. Țin minte ca Octav mi-a povestit de Maria asta. Cică e o ciudată. Este sora lui Sebi, si el a adus-o aici când ea avea 13 ani. Mare greșeală. Și, ea nu s-a integrat in grup, dar a continuat sa vină și așa a ajuns ciudata grupului.
-Bună! Eu sunt Maria! Am auzit ca te cheamă Blake. Mă bucur sa te cunosc!
-Mda... Și eu.
-Deci Blake, vrei să-ti fac lipeala cu Marian.
-Pfff, nu. Adică, nu cred ca vreau.
-Ba vrei!
- Dacă află mama??
-Fratele tău fumează, si se mai si fu*e cu fete in baie. Deci te rog, taci.
-Nu știu ce sa zic. Arăt cam nașpa.
-Arăți mai bine ca mine, ce tot spui acolo?
-Ăăăă,sper ca nu va întrerup, dar cred ca iar a venit poliția.
-TOATĂ LUMEA SA RĂMÂNĂ UNDE E!
-Fugiți!!!
Se auzeau țipete de pestetot. Andreea m-a luat de mână si amândouă am sărit pe geam. Maria a ramas în urmă. Am fugit, până am ajuns la mine acasă. Am descuiat ușa si când am intrat am închis toate geamurile.
-Pfffiu, a fost aproape.
-Ați mai pățit asta?
- Mamă,și inca de câte ori.
-Păi se vede. Oare ce face fratele meu?
-Stai calmă, se descurca el.
După jumătate de oră a apărut și el. Doar ca nu era singur. Marian era cu el.
-Am scăpat!!
-Si ceilalți!??
-Ehh, i-au dus la poliție pe Mihai, Alin si pa aia.. ăăă... a da, Lucia.
-Hm, bravo lor.
Plictisiți, ne-am uitat la un film.
-Dormiți la noi in seara asta?
-Deci nu cred!!.
-Nu crezi ce!?
-Blake?? Fata cuminte vrea sa invite niște prieteni să doarmă la ea?
-Ehhh, că mama nu e acasă.
-Marian?
-Mmm.
-Andreea, taci!!!
-De ce sa tacă??
În acel moment am simțit ca ma topesc. Marian m-a înconjurat cu mâna lui.
-Ăăă.. Nimic.
-Sigur?
-Sigur.
Ne-am apropiat buzele si ne-am unit într-un sărut dulce.
-Sora mea a crescut însfârșit!!!
-Așa se pare.
La ora doisprezece ne-am culcat. Octav in camera lui, Andreea in sufragerie iar eu cu Marian în camera mea.
-Nu credeam că vreodată voi iubi pe cineva.
-Și eu am pățit la fel. Până acum.
Ne-am sărutat. M-a trântit în pat și și-a dat tricoul jos. La fel am făcut și eu. Mi-a descheiat pantalonii și mi ia dat jos. După multe săruturi a venti rândul lui. A luat un prezervativ din buzunar. Era clar.
-O să doară puțin.
Am rămas uimită la vederea bijuterii lui. Mi-am desfăcut sutienul si l-am dat jos. A dat jos de pe mine ultimul obiect vestimentar și a intrat încet in mine.
-Doare?
-Puțin. Dar nu contează.
-De ce?
-Pentru ca cel care cauzează durerea ești tu.
M-am trezit dimineața cu el lângă mine.
-Neatza iubire.
-Neatza.
Am coborât jos unde fratele meu si Andreea vorbeau.
-Neatza. Ce ați făcut voi aseară?
-Ehhh, știi tu. Am dormit.
Am început toți sa râdem.
CITEȘTI
Jurnalul Meu
Novela JuvenilViata nu e atat de usoara pe cat pare. O adolescenta invata pe pielea ei ce inseamna sa iti trăiești cu adevărat viața.