O iubire complicata ,dar de neuitat

Prietenii lui

Urmatoarea zi m-a pus pe ganduri,cand treceam pe hol ,Marius cu prietenii lui stateau la scari.Trec pe langa ei ,in urma mea auzindu-se o voce ,era vocea lui Cosmin. Care ii tot spunea lui Marius de mine,la care el zambea si apoi se rusina.Mda...mi s-a parut ciudat,oricum nu ma interseaza deloc de el si nici de prietenii lui.
Dar tot ma gandesc de ce ii spunea de mine,a fost prea ciudat,aflu eu.
Ajung acasa ,intru in camera mea, ma asez in pat si imi bag castile in urechi,muzica ma calmeaza.Vad ca usa se intredeschide, mama intra si se uita la mine.
-De ce ai fata asta?
-Pai ,e o poveste lunga.
-Te ascult!
-E vorba despre un baiat pe care il cred insuportabil,deoarece de cand a inceput scoala parca ar fi bona mea.Mereu unde sunt eu ,e si el.Si gaseste motive sa-mi vorbeasca ,iar azi cand treceam pe langa el ,prietenii lui ii tot ziceau de mine si cred ca ei stiu ceva.Iar felul cum ma priveste ,se holbeaza la mine!
-Mda...baiatul asta te place.
-Nu creeed...
-Eu da.
-Asta e parerea ta, poate nu e asa.
-O sa vezi ca o sa vi la mine si o sa-mi faci cunostiinta cu el,viitorul meu ginere, incepe sa rada
-Pe bune?Bai da si tu incepi?!
-Ok,ok ...viitorul tau iubit.
-Mama!!!
-Bine hai ca te las sa te odihnesti si vorbim maine mai mult despre acest misterios baiat.
-Hai ca m-ai facut sa rad.
-Ma bucur!