O iubire complicata ,dar de neuitat

Intalnirea speciala

Octavian este externat din spital,plecand acasa.
Ioana si Marius urmau sa aiba o intalnire speciala.
-Stai sa-ti pun mainile la ochi,nu vreau sa strici surpriza.
-Deja lasi mult mister...
Marius a dus-o pe Ioana intr-o gradina frumoasa ,ca din povesti, luminata cu stalpi albi,inaintand tot mai mult ,o aseaza pe o bancuta intr-un foisor imprejmuit de trandafi mari,rosii.
Marius ii ia mana de pe ochii Ioanei,iar ea ramane fara cuvinte.
-Vreau sa-ti spun ca ma bucur ca te-am cunoscut,cu bune ,cu rele ,mi-ai fost mereu alaturi,m-am indragostit de tine fara sa vreau,asa a fost sa fie,mereu te voi iubi ,chiar daca nu vom mai fi impreuna,te iubesc!
-Si eu te iubesc,iubirea mea,promite-mi ca,chiar daca la un moment dat ,nu vom mai fi impreuna,nu ma vei uita si macar sa ne mai vorbim,sa nu ne racim unu de altu,aceasta izbugnind in plans...
-Te rog,nu mai plange,ca altfel o sa o fac si eu!
-Da,dar toate trec ,sunt obisnuita ca cei dragi sa se indeparteze de mine usor ,usor,oamenii din viata mea stiu ca nu stau definitiv,doar ca au un rost in viata mea,doar ca eu sa ma atasez de ei si dupa sa-mi lase o durere in inima cand ma lasa balta.
-Nu spune asta,tu esti totul pentru mine,esti speciala.
-Da nu mereu voi fi speciala pentru tine.
Se apropie mai mult de ea,nelasand-o sa mai zica ceva ,lipindu-si buzele de ale lui.
-Hai sa mergem acasa,nu vreau sa stric ziua asta ,doar ca nu ma simt ok.
-Te inteleg...
Ajungem acasa,el lasandu-o in fata usii,pupandu-o apasat pe frunte.
Intra in casa,schimbandu-se in pijamalele ei moi si pufoase,prinzandu-si parul intr-un coc si cuibarindu-se in pat si incarcand sa adoarma...