S-a oprit cam la distanţa unei maşini de mine. Cu acelaşi zambet tipărit pe faţă ,aceeaşi privire ridicată la cer. Cand mi-am regăsit vocea am spus primul lucru care mi-a venit in minte, ce vroiam să spun era:Ce dracu cauţi aici? Pe un ton nervos ,dar tot cea spus a fost un biet scâncet. Nu ştiu dacă oamenii pot mirosi frica, dar sunt convins că o pot auzi ,cel puţin eu am auzit-o in propria voce ,iar acel fapt ma înspăimântat şi mai tare. El n-a reacţionat ȋn niciun fel ,pur si simplu stătea acolo ,zâmbind ca un dezacsat.
