Guardian Angel

Capitolul V. Secretul.

Apăsă pe trăgaci. Laviniile, ambele, nu mai văzuseră atâta ură în ochii unui om. Mai ales în al tatălui lor. Lavii închise ochii cu lacrimi în ochi, decisă să-și accepte soarta.  Era mică, însă știa că nu mai are nicio șansă. Un „Nuuu” curmă tăcerea. Nu era spus doar de o persoană.

Fata cu părul roșu sării în fața pistolului. Lavinia cea mare încercă s-o oprească. Țipă cât putu de tare... dar era prea târziu. Glonțul îi atinsese inima surorii sale salvatoare. Fata căzu la pământ secerată. Tatăl realiză ce-a făcut și fugii din cameră, casă, oraș. Iar mica Lavinia rămase singură, sub pat, încă ascunzându-se. Nu realizase ce se întâmplase. Tot ce știa e că sora ei nu murise. Era alături de ea. Îi șoptea vorbe bune și îi spunea să stea liniștită, că e bine. Dar, dacă sora sa e lângă ea,... cine e pe podea, într-o baltă roșie, mai roșie decât buclele împrăștiate pe podea? Strânse puternic din ochi și căzu într-un somn adânc, fără vise. 

****** Din perspectiva micii Lavinia******

Întuneric. Un întuneric atât de apăsător... poate că tot ce-a văzut a fost un vis. Da, probabil am visat. Însă, ce caut sub patul ei? Mă uit în jur. Întuneric. Respir greu. Dacă totul fusese un vis, ce caut sub pat? Pf... mai mult ca sigur Jess a vrut să-mi facă o farsă! ... Adică... dar ea ce caută jos? 

Mă ridic în capul oaselor. Inima-mi bate cu putere. Luna luminează ceva pe podea. Un covor nou? E roșu, nu se potrivește cu nimic din cameră, căci nu poate fii... 

Mă apropii mai mult. Rămân înghețată deasupra bălții imense de sânge închegat din jurul surorii mele. Nu poate fii moartă. Era... sub pat, cu mine. Mi-a zis să fiu tare, să fiu puternică... iar acum... sunt singură. Iar ea... scumpa de ea... a murit pentru mine. Un adevărat înger păzitor... 

Am ridicat-o din băltoacă. Era rece ca gheața. Ochii fără expresie, goi ca un vid, îndreptați înspre pat. Înspre locul unde m-am ascuns de frică eu... Am lăsat-o jos. Era moartă. „Atunci... cine a fost lângă mine, sub pat? Nu... nu cred. A fost doar imaginația mea. Mi-era prea teamă. Nu știam ce mi-se întâmplă. Imposibil.” Suspin și realizez că sunt complet singură. Încep să plâng. „Curând, aș putea muri de foame. Nu, gata cu copilăriile. Sunt într-un ditamai orașul. Cum să mor de foame? ... ”

Singură, în întuneric. Doar eu... Se aud bubuituri în ușă. Oameni tropăind. O femeie țipă șocată. Nu mă interesează, poate sunt doar în imaginația mea ca și... Jess.  Mă ghemuiesc lângă sora mea. Suspin și închid ochii. Un miracol... de asta am nevoie...

Tropăiturile se aud din ce în ce mai tare. Uși trântite. Oameni zbierând. Nu-mi pasă. Parcă nimic nu mai are sens. Parcă totul se întâmplă într-un vis. O ceață imensă mă cuprinde, realizând că oamenii sunt adevărați. Tropăie și ajung în pod. Acolo văd o fată însângerată, cu ochii goi. Lângă ea, o copilă cu doi ani mai tânără, ghemuită și speriată. Eu.

Oamenii mă iau pe sus și mă întreabă diverse lucruri. Eu nu le răspund. Sper să fie doar un vis. Nu, nu un vis. Un coșmar. Unul care se va termina curând, speram eu. Tăceam. Unul dintre oamenii în armură de plastic mă ia în brațe. Adormită, îl privesc. Mă simt în siguranță și adorm în brațele sale. 

Acesta mă ia acasă la el. Am aflat că el și soția sa nu pot avea copii, iar eu sunt singura lor șansă. Din păcate, nu m-am putut acomoda cu casa lor. Mi-era dor de a mea. Pentru mine, și-au licitat casa și au cumpărat-o pe cea în care mama și sora mea au fost asasinate. 

Tot continuam s-o văd pe sora mea. Tata și Mama au crezut că aceasta e o fază trecătoare. Însă n-a trecut. M-au dus la diverși psihologi... nici hipnoza n-a funcționat. Astfel încât am început să mă prefac în preajma lor că n-o văd pe Jess, deși aceasta mă urmărea în continuu. 

Din păcate, pe Jess n-a putut s-o șteargă hipnoza din memoria mea, dar amintirea ei și tot ce-a fost înainte de a fii luată de gardianul de poliție au fost șterse aparent permanent din memoria mea. 

Ce căutau jandarmii? Ei bine, femeia care se tânguia după mama a auzit zgomotul provocat de pistol. Astfel, a chemat poliția, știind că tata e foarte violent. Tata a fost găsit în Italia, iar acum este la o închisoare din apropierea orașului nostru. 

După ce mi-a fost ștearsă memoria, doctorul a insistat ca podul să fie închis, ca eu să nu am acces la amintiri. Din păcate, curiozitatea mea a fost mai puternică decât voința părinților. 

Întuneric. Din nou.

Totul reveni la normal. 

Poza, încă spartă. Lavinia uitându-se în gol. Jess, simțindu-se vinovată.

Lavinia se uită la ea cu ochii mari și îi zise:

-Se pare că ai niște explicații de dat...

Jess se roșii. Se uită în jos și oftă.

-De ce nu mi-ai spus?!

-E foarte complicat.

-Ei bine, aș vrea să aflu și eu povestea asta complicată.