Guardian Angel

Capitolul III: Atât de aproape...

~Țrrrr, Țrrrr!~

Alarma suna energic. Atât de energic încât o trezi pe Lavinia din somn la prima țârâitură. O trezi din primul ei vis liniștit din luna aceea. Înjură alarma-n barbă și dădu să se culce la loc, chiar când apăru Jess. 

J: Scoală-te! Părinții tăi pleacă în zece minute!!  Mama ta urcă acum scările să te trezească!! Dă-ți cu pudră roșie pe față!! Ia termometrul din apa fiartă care ți-am pregătit-o!!

L: Staiiii! Mă iei prea repede! spuse ea punând termometrul în sertar.

Tocmai când se înveli și închise ochii apăru în cameră mama. Elisabeth Hodiru era blondă cu ochii albaștrii. Fiica ei nu arăta deloc nici ca ea nici ca tatăl. 

E: Dragă! Ești bine? De ce ești așa roșie? Iar ai avut coșmar?

L: (Cam protectoare) Nu, mami. Mă doare capul rău. Am și vomitat...

E: Dă-mi termometrul. 

Lavinia scoase termometrul fiert și îl băgă în gură.

L: Uite mami! spuse ea stângaci. 40 de grade celsius! Nu se poate! Dar azi am desen și sport și muzică!

E: Ai numai ore nefolositoare... rămâi acasă azi. 

L: Mamă! Dar trebuie să merg la școală.... *tuse dramatică*  *Se ridică în capul oaselor după se trântește pe pernă tușind*.

E: Off... *O învelește pe Lavinia* ... culcă-te, scumpo!

Lavinia își băgă capul sub plapumă. Acolo, lucind ușor și tainic, Jess ridică degetul mare în semn de victorie. 

                             *****************************************************

Mama anunță că pleacă iar Lavinia brusc deveni sănătoasă și sări din pat. Îi scăpă un mic țipăt de victorie dar nu îi era teamă. Părinții ei plecaseră. Planul era îndeplinit. Și acum... podul.

Jess luă scara cea șubredă (Este ciudat că este șubredă dat fiind faptul că acea casă era renovată dar totuși, Lavinia nu a părut vreodată interesată de asta) și o puse la gura de lemn șubred a podului închis cu un lacăt ruginit. Lavinia urcă scara și ajunse sus. Împinse în ușa podului și abia atunci realiză că era închisă cu lacăt. Atunci avu o răbufnire de furie cum are arareori. „Nu!” își spuse ea. „Am ajuns prea departe ca să mă dau bătută!!”  își mai spuse și cu furie împinse în ușa cea șubredă iar lacătul ruginit se sparse. Lavinia era roșie la față și respira greu în timp ce Jess se uita la ea cu ochi imenși de cățeluș. „Ce?” întrebă Lavinia. „Nimic... cred.” răspunse Jess. Dar nici nu spuse bine aceste cuvinte că Lavinia era deja în pod, uitându-se șocată-n jur. Nu-i venea să creadă.

(Scuze că acest capitol este așa de scurt, dar e târziu și mi-e somn. Postez restul mâine. Vă promit! Și lăsați-mi idei de distribuție pentru părinți, vă rog! :) )