Are you kidding me? [One Direction]

De ce se schimba asa usor?

Am ajuns acasa. Nori amenintatori de ploaie ne prevestea o vreme  ca de cacat. Nu ma deranja o mica ploaie, ba chiar aveam nevoie de una. Sa imi spele toate gandurile si sa ma lase sa gandesc logic. Atat de logic cat poate creierasul meu... .

Casa era goala, luminile stinse. M-am apropiat repede de intrerupator, facand ca o sclipire aurie sa apara de la bec. Nu vroiam sa stau de vorba cu Zayn. Stiam ca este obosit si probabil nici nu aveam ce sa vorbim. Am intrat in bucatarie, vrand sa imi iau ceva de mancare. Zayn m-a urmarit. Imi explora incet dar in amanunt fiecare pas. Nu stiam ce vroia sa faca. Ce vroia sa afle.

-Vrei sa termini?

Nu a raspuns. S-a uitat la mine cu fata aceea de ,,Nu stiu la ce te referi" si a inchis usa de la bucatarie.

Z: Imi spui adevarul? * am inghitit in sec*

-Despre?

A stat putin pe ganduri, gandindu-se cum sa formuleze intrebarile care ii stateau pe limba.

Z: Cine esti defapt?

Am ocolit raspunsul, cuvintele strecurandumi-se prin minte.

Z: Nath, sa nu iti fie frica sa vorbesti cu mine.

-Dar tu cine esti?! De ce te-ai schimbat asa de repede? Acum catva timp nici macar nu ma suportai.

Z: Pentru ca eu stiu cand minti! Tot ce ai facut pana acum, ce ai aratat pana acum. A fost doar o minciuna! De ce nu vrei sa ai incredere in mine?!

Tonul lui era intunecat si agresiv. Ca atunci cand i-am spus tatei ca o sa plec de acasa. Ca nu mai vreau sa il vad si ca poate sa uite de mine. De atunci am mai vorbit doar cu mama, dar foarte rar. Dar acum nu este vorba despre asta. Este despre ce vrea Zayn sa stie. De unde atatea intrebari? Defapt ce vrea?

-Zayn... *am oftat*...ce vrei...?

A venit spre mine si m-a luat in brate. Mirosul lui placut m-a facut sa oftez inca o data. Mainile lui ma strangeau puternic, corpul meu fiind lipit de al sau. Pieptul ii era incordat, muschii simtindu-se mult mai apasati si tari. Si-a lasat capul pe umarul meu si si-a pus mana pe capul meu. Eu nu i-am raspuns la imbratisare, dar parea ca nu ii pasa. El inca ma strangea puternic, fara voia mea. S-a dat incet in spate, lasandu-ma sa respir.

Z: Nath... nu vreau nimic. Vreau doar sa stiu ca nu vei pleca, la fel ca restul...

-Cine a mai plecat?

S-a dezlipit cu totul de mine, privirea atintind podeaua. Se uita speriat si analiza cuvintele. Nu credeam ca o sa vad iar fata speriata a lui Zayn, cel putin nu dupa ce a sarit. Am vrut sa ma duc spre el, sa ii spun ca eu nu voi pleca, dar picioarele imi erau legate de bunavointa de podea.

Cand si-a ridicat privirea, am putut intalni ochii aceia inmuiati si calzi. Rar se uita la mine in felul asta, asa ca profitam din plin de privirea lui. Ma facea sa imi retrag toate cuvintele proaste pe care i le-am spus pana acum. Dar ca in filme, inima imi spunea ,,Dute, strange-l in brate, arata-i ca tii la el", iar creierul ii reprosa ,,Cat de proasta sa fii? Mai bine renunta ca nu merita" si eu ca intotdeauna eram de partea creierului.

Z: Doar promite-mi ca nu o sa pleci...

Am incercat sa spun ceva, dar cuvintele imi erau inghitite. Ca si cum creierul imi dezlipea incet cate un cuvant din gura, lasanu-se sa se risipeasca prin aer. Dar fara sa mai gandesc prea mult, am dat dezaprobator din cap.

-Nu iti pot promite asta...

Si-a intors privirea dezamagit spre fereastra, ca si cum nu ma auzise. Ca si cum eu vorbisem doar cu inima lui, lovindu-l si strapungandu-l cu o sageata de gheata.

Nu am mai rezistat mult sa il vad asa, inima mea luand atitudine si mergand rapid spre el. L-am luat in brate cu toata forta pe care o aveam si o detineam la ora aceea. Spre surprinderea mea, m-a luat si el in brate, facandu-ma sa tremur la atingerea maini lui cu spatele meu.

-Voi sta cat pot cu tine...

M-a sarut pe cap si s-a dezlipit de mine atunci cand a auzit cheia in usa. Au venit ceilalti.

Am iesit din bucatarie, vazand corpurile ude ale baietilor si a lui Jesy. Niall isi scutura parul ca un catelus dupa care intra in sufragerie. Baietii il urmara, lasandu-ma pe mine si pe Jesy singure.

J: O sa avem de vorbit, domnisoara! Dar nu acum... imi este prea somn si prea lene...

Am zambit sters si am intrat impreuna in sufragerie unde i-am vazut pe baieti ( inafara de Zayn), doar in boxeri. Zayn s-a dus repede sa le i-a niste haine, intorcandu-se in 2 minute cu cate un tricou, o pereche de blugi si o pereche de pantofi pentru fiecare. Le-a dat hainele si a venit spre mine. Mi-a pus mana la ochi, ca si cum nu as mai fi vazut un corp de baiat pana atunci. Am incepu sa rad, dansu-i mana de la ochii mei.

-Zayn, termina. Nu e ca si cum nu am mai vazut un bust de baiat pana acum.

S-a uitat atent la mine, ridicand o spranceana.

-Ok... bine, bine... nu am vazut in 3D, dar am vazut in poze si in filme. Si oricum trebuie sa ma obisnuiesc pentru ca locuiesc cu 5 baieti si pentru ca * si ii ridic tricoul lui Zayn* si tu ai un corp bine facut.

Zambeste si ma i-a in brate.

P.S.

In sfarsit am mai scris un capitol! Incerc sa pun mai des de acum si va multumesc ca cititi :)!!!