M-am mutat intr-un cartier nou in care erau multi copii. Eu m-am imprietenit repede cu un grup de 6 copii care mi sau parut mie mai prietenosi. Deodata eu am observat un copil care se plimba pe o bicicleta. El era singur si avea un zambet fericit dar diabolic. Mi-am intrebat colegi despre acel copil si eu au spus ca nimeni nu are curajul sa vorbeasca cu el din cauza zambetului sau. A doua zi am decis sa merg sa vorbesc cu el. Numele lui era Kevin si avea 11 ani. El spunea ca nu vrea sa vorbeasca cu nimeni de cand au murit parinti lui intr-un accident de masina, el acuma locuind cu bunica. De cand au murit parinti lui el are acel zanbetul malefic care sperie pe toata lumea si acuma este fericit ca in sfarsit cineva a venit sa vorbeasca cu el.
El mi-a aratat pozele cu parinti lui, ei erau foart zambareti in poze. Ziua urmatoare ma invitat la el acasa si eu am acceptat. Usa era mugecaita si cand am intram ma lovit un miros de cadavru si asta ma facut sa ma simt ciudat in apartamentul lui. Am intrat in camera lui care era plina de pete rosi pe pereti si avea o masa plina de foarfeci. Cand am vrut sa plecel ma oprit spunandu-mi : „Stai sa vezi partea ce mai buna". El a deschis o usa ascunsa in spatele dulapului in care era o masa de operatie, unelte de taiat si pe pereti erau cadavre ale oamenilor, si am observat ca 2 cadavre erau ale parintilor lui avand gauri de cutit in cap, iar restul cadavrelor erau de copil. Eu am incercat sa fug dar ma impins inauntrul camerei si a inchis usa. El a luat un cutit si a incercar sa ma injunghie dar i-am prins mana si l-am „dezarmat". Mi-a spus ca trebuie sau o sa il omoare. La aceasta propozitie m-am blocat si am decis sa i-au cutitul de pe jos si sa il omor. Si asa am facut. El a cazut pe jos iar zambetul lui diabolic a disparut. Ultimele lui cuvinte au fost : „Imi pare rau". Peste 5 secunde din trupul neinsufletit a iesti o umbra neagra care mi-a soptit: „Tu urmezi", iar imediat dupa ea a disparut. Am chemat politia si le-am spus ce s-a intamplat, iar eu au crezut ca am o boala mintala si ca eu am ucis pe toata lumea de acolo. Am fost trimis la spitalul de nebuni si de atunci am cosmaruri in fiecare saptamanca cu acel copil. Nimeni nu imi crede povestea, dar numai eu stiu adevarul.
CITEȘTI
Ai auzit de asta?
RandomPicurii de sudoare mi se extind pe fata, poate a fost un vis sau poate propriia realitate , inca o vad cum sta intr-un colt intunecat al camerei mele soptindu-mi cum ve-tii muri.
