Atingerile Diavolului

Capitolul 3

Erik

Stau afară și fumez o țigară. Mă doare sufletul să o văd pe Ela așa, dar mi-e milă și de Alex. O văd pe Ela ieșind afară. Vine spre mine.
- Hei, ce s-a întâmplat surioară?
- Mă doare aici. Spune și arată spre inimă.
- Ce mă fac eu cu tine? Spun trist.
- Crezi că e bine ce fac?
- Să-l respingi pe Alex? Nu!
- De ce?
- Ela, te iubește. Chiar nu vezi asta? Să stai cu Rey e doar de fațadă. Vrea să te știe aproape.
- Mă iubește? El e Diavolul, el nu iubește.
- Te înșeli. Vei vedea. Spun și intru în casă.
E sora mea, dar câteodată îmi vine să o bat. Ar trebui să aibă încredere. Dacă nu în Alex, măcar în mine.

Ela

Rămân singură ca de obicei. Nu știu cum fac dar încet încet îi îndepărtez pe toți cei care țin la mine. Mă urăsc pentru asta.
- Hei, ești bine? Mă întreabă o voce bine cunoscută.
- Hei, Alex. Nu, nu sunt bine.
- Îmi spui ce ai?

- Nu vreau să vorbesc despre asta acum.
- Ai încredere în mine?
- Da. Îl mint eu.
- Ela nu mă minți. De cât timp ne cunoaștem noi doi?
- De când aveam eu câteva zile. Spun râzând.
- Și ți-am dat vreodată motiv să nu ai încredere în mine? Când am plecat ți-am lăsat ție toate afacerile pentru că știam că nu mă vei dezamăgi. Eu am încredere în tine. Tu ai?
- Da. Am încrede în mine, în tine, în noi. Spun hotărâtă. Vreau să știu ce simte Alex pentru mine. Și ăsta e momentul cel mai bun.
- În noi? Întreabă mirat.
- Da! În noi. Alex, ce simți cu adevărat pentru mine?
- Vrei adevărul Ela?
- Da.
- Te iubesc Ela. Te iubesc de când ne știm. Timpul a făcut ca sentimentele mele pentru tine să se intensifice. Ești cea mai puternică femeie pe care o știu. Am fost un prost în tot acest timp. Mi-am bătut joc de sentimentele tale. Nu am vrut să par slab în fața ta recunoscându-ți toate astea. Acum un an când mi-ai spus ce simți pentru mine m-au trecut mii de stări. De asta am plecat. Nu am vrut să rămân aici, să mă îndrăgostesc de tine și să-ți fac rău. Sunt un monstru, de asta am plecat. Ai putea să mă ierți vreodată?
- Te-am iertat. Defapt nici nu am fost supărata vreodată, doar dezamăgită. Și eu te iubesc, am spus mai mult șoptit. Dar știi deja asta.
- Promit că nu o să te mai dezamăgesc vreodată. Nu pot să te pierd iar. Nu acum cand ne-am regăsit. Rey are nevoie de noi. La fel și eu. Am nevoie de tine. Azi, mâine și pentru totdeauna. Spune și lacrimile își fac apariția pe obrajii mei. Îl vad cum îngenunchează în fața mea și scoate o cutiuță neagră de catifea.
- Elena Ekaterina Ivanov, timp de 22 de ani m-ai făcut cel mai fericit om. Îmi faci onoarea de a te căsători cu mine și să mă faci fericit până la moarte?
- Da! Spun hotărâtă. Se ridică și mă strânge puternic în brațe. Se năpustește asupra buzelor mele și pornim un sărut tandru, plin de promisiuni.
- Până la moarte?
- Până la moarte! Îi promit.

...................................................... Încă un capitol. Sper să vă placă.
As avea nevoie de câteva păreri să fac povestea mai interesantă.
Cam atât pentru astăzi. Va puup..