Atingerile Diavolului

Capitolul 2

Alex

După ieșirea furtunoasă a Elenei m-am întors la birou verificând actele si tranzacțiile făcute in lipsa mea. Fata asta s-a descurcat mai bine decât mă așteptam. Mi-ar fi de folos cineva ca ea, acum că m-am întors. Mai ales când sunt în pragul de a divorța. Ce mă bucură e că fiul meu va rămâne la mine și că Elena va avea grijă de el. Nu aș avea încredere în altceva, mai ales că o știu de când avea 5 ani.
Ceva s-a întâmplat cu ea cât am fost plecat, se poartă ciudat.
Nu am observat când pe ușa biroului meu a intrat Erik, cel mai bun prieten al meu.
- Hei, Alex.
- Salut, Erik, ce mai faci?
- Și eu la fel ca tine. Și ia zi, te-ai pregătit de nuntă? Spune și începe să râdă cu pofta.
- Ce nunta?
- A Elei. Spune și pentru un moment mi-a stat inima. E singurul care știe sentimentele mele pentru Ela.
- Dar cum? Când? Mie de ce nu mi-a spus nimeni? Cine e idiotul?
- Stai calm frate, am glumit. Derek se ține după ea. A zis că o cere de soție doar ca să fie a lui.
- Singura femeie care va sta lângă el va fi mama lui, stând și bocind lângă sicriu că și-a pierdut fiul prea devreme. Spun nervos, în schimb Erik râde ca un dobitoc.
- Stai calm frate. Pentru Ela e inexistent. Defapt, l-a bătut acum două luni, pentru că se ținea după ea peste tot.
- Asta-i fata mea! Zic mândru și chiar mă bucur că am învățat-o să bată când era în liceu.
- Când îi vei spune?
- Cât de curand, sper.

Ela

Mi-am pus bagajele în mașină și mă îndrept spre casa lui Alex. Abia aștept să-l văd pe Rey. Mă neliniștește gândul că voi împărți aceeași casă cu Alex, îmi va da lumea peste cap, va distruge tot ce am încercat să schimb în tot acest timp în doar câteva secunde. Niciodată nu mi-a spus ce simte pentru mine, ură sau iubire. E bipolar. Azi e dulce și drăguț, mâine rece și distant.
Cobor din mașină și îl las pe Erik să-mi ia bagajul. Erik e fratele meu și cel mai bun prieten al lui Alex.
- Hei, surioară. Spune și mă sărută pe frunte.
- Bună, Erik. Spun și îl strâng în brațe. Dacă tu ești aici, înseamnă că și El e aici.
- Da, ai câștigat 100 de puncte, următoarea rundă? Întreabă amuzat
- Matur!
- Haide acum, Rey te așteaptă.
Mergem în liniște pe alee, pe ușă iese Rey urmat de tatăl lui. Abia a învățat să meargă și este așa drăgălaș. Fug spre el și îl iau în brațe.
- Hei, campionule. De azi vei sta numai cu mine.
- Și cu tatăl lui. Mă întrerupe Alex.
- Tu n-ai treabă la sediu?
- Am mutat sediul acasă. Spune nonșalant.
- Grozav! 24 de ore petrecute cu Diavolul. Iadul vieții mele. Spun ironică.
- Ce drăguți sunteți voi doi. Spune Erik.
- Eu și Rey?! Normal că suntem. Spun eu mândra.
- Tu și Alex.
- Vezi să nu. Spun și intru cu Rey în casă.

Alex

Ultimele ei cuvinte au fost ca un cuțit în rană. Nu știu de ce mă deranjează respingerea ei. Mă simt gol. Când am văzut-o cu Rey în brațe mi s-a luminat chipul. Nu vreau să o pierd. Nu vreau să repet aceeași greșeală ca acum un an. Nu pot fi așa prost, nu acum când m-am întors și sunt dispus să mă schimb.
- Frate, ești bine? Știu că sora mea e o mică scorpie, dar te iubește și știi asta.
- Erik? Crezi că o sa mă poată ierta vreodata?
- Spune-i ce simți. Țin la tine, dar e sora mea și mă doare să o văd așa. Te-a iertat, de fapt nu a fost niciodată supărata, doar dezamăgită. Ai greșit și ai dezamăgit-o, ai fugit când defapt trebuia să fii lângă ea.
- Ai dreptate, am greșit. Am fost un prost și încă sunt.
- Nu mie trebuie să-mi spui toate astea, ci ei. Ai o săptămână să rezolvi toate astea și să-i spui ce simți. Dacă nu te rog să o lași în pace. Va faceți rău unul altuia. Vă distrugeți, și nu e bine. Va iubesc pe amândoi, dar nu vă pot lăsă să vă distrugeți, și nici pe Rey. Gândește-te la el, va crește fără o mamă doar pentru că ești tu orgolios.
- Ai dreptate, nu m-am gândit la Rey. O voi pierde și pe Elena. Nu voi lăsa să se întâmple asta.
- O săptămână, Alex. Doar atât.
- O săptămână, Erik. De atât am nevoi.

Diavolul poate cita din biblie în scopuri personale.