"Lumea poate fi cateodata un adevarat iad, dar de acum incolo ar trebui sa ne obisnuim cu aceasta idee."
Ma numesc Alycia Martin, provin dintr-o familie modesta si locuiesc in Atlanta. Totul bine si frumos pana acum, asa-i? As fi vrut sa ramana asa...
Era 13 aprilie 2016, cand toata lumea isi facea rutina. De cateva zile incoace se tot vorbea pe la stiri de un anumit virus care era din ce in ce mai raspandit in America. De obicei nu prea dau atentie stirilor cum nici la aceasta nu am prea dat. Mare greseala.
In urmatoarele secunde ma indreptam spre usa pentru a ma intalni cu prietenul meu, Nick.
-Unde te grabesti asa?
-Ma asteapta Nick, mama. Ne vedem diseara la cina.
-Si micul dejun?
-Mananca-l tu, trebuie sa plec. Pa!
-Ai grija la liceu, Alycia!
De abia iesisem pe usa cand Nick ma luase in primire.
-Hei iubito!
-Hei, Nick!
-Esti gata sa mergem?
-Sigur.
In timp ce mergeam cu masina, vantul imi batea in parul blond, facandu-l strălucitor precum un diamant, Nick uitandu-se la mine cu o fata senina.
Ajunsesem la liceu iar Allison venise la mine foarte grabita.
-Alycia!
-Buna si tie, Allison.
-Nu o sa iti vina sa crezi ce am vazut la tv! Se vorbeste ca exista un virus care imbolnaveste oamenii si ii face sa se comporte ca niste ciudati.
-Da stiu, am vazut in dimineata asta.
-Si de ce esti atat de linistita?
In timpul in care Allison imi explica de ce ar trebui sa fiu mai atenta si mai precauta in legatura cu virusul asta, an de gand sa va fac un mic rezumat despre ea. Allison Jones, 18 ani, o fire foarte ambitioasa si totodata rusinoasa , ii plac la nebunie hainele , in special rochile, in momentele de cearta aceasta devine foarte nervoasa si reuseste sa iti intoarca vorbele astfel incat sa aiba ea ultimul cuvant de fiecare data deci mai pe scurt, nu o contrazice! In ciuda aparentelelor ea este foarte suparacioasa si sensibila, chiar daca are imaginea de bad girl.
-Deci?
-Da, tocmai s-a sunat, vorbim dupa.
(Peste 3 ore)
Umblam pe holurile liceului cand deodata cineva ma apuca de mijloc. Nick!
-Hei! Vrei sa mergem undeva?
-Am mate, Nick. Mai pe scurt test.
-Haide iubito! Nu poti sa ma refuzi.
-Da , ai dreptate.
In acel moment i-am facut semn sa mergem catre usa de iesire, apoi m-am intors si am inceput sa fug catre clasa dar fara nicio sansa caci, Nick m-a simtit si m-a ridicat pe sus.
La insistentele lui Nick de a merge la el acasa, intr-acolo ne-am si indreptat. Dupa cateva ore petrecute impreuna, ne-am decis sa mancam ceva. Nick s-a indreptat sa aduca ceva din bucatarie cand eu deschisesem tv-ul.
-Vai, doar stiri despre virusul asta nenorocit! Zici ca nu mai au despre ce altceva sa vorbeasca.
-Stiu, a acaparat pe toata lumea. E enervant. Hei chiar, ce simptome are? -Habar nu am. Nu prea am dat importanta.
-Te intreb pentru ca mama se simte rau de ceva zile si nu stiu ce sa ii fac. Doctorul nu are idee, are unele simptome acum, apoi are altele.
-Ciudat...
-Si ma enerveaza ideea ca nu pot sa fac nimic in legatura cu asta.
-Nu te mai injosi. Se va face bine, vei vedea.
-Sper ca va fi asa.
