Ziua a 2a. Toata lumea este speriata de virus si de indiferenta venita din partea guvernului. Toti ne punem întrebari iar cei superiori nu scot niciun cuvant.
Este sambata iar ziua a inceput compromitator. M-am ridicat din pat si am alergat pana in sufragerie pentru a ma uita la stiri.
Mama statea langa canapea unde tata dormea.
-Ce s-a intamplat?
-A baut.
-Din nou?
-Allycia mai incet, nu vreau sa se trezeasca si sa tipe la mine.
Da, nu stiu cum sa incep. Tata de vreo 3 luni se tot duce la baruri cu fiul lui din alta casatorie si beau pana se fac albi la fata. Mama se tot intreaba daca mai este in toate mintile. Este foarte ingrijorata si de abia daca se mai intelege cu el cand e constient.
-Du-te si adu galeata, in caz ca mai are vreo criza.
O da, si mai are si epilepsie, iar el nu are voie sa bea, dar cine il poate opri?
Tocmai ce deschisesem tv-ul si toate canalele erau pline de stiri si de oameni iesiti in strada. Nu inteleg de ce nimeni nu ne da vreo informatie.
Toti oamenii sunt nervosi si incep sa fie agresivi.
(Telefonul suna)
-Alo? Hei, Allison!
-Buna, auzi pot sa dorm la tine?
-Da, dar de ce vorbesti asa?
-Mama, iar a venit cu iubitul ei acasa si nu suport sa stau aici.
-Bine, poti sa vii chiar acum.
-Mersi!
Mama lui Allison are o relatie de vreo 2 luni cu un barbat mai tanar cu 15 ani decat ea, lucru ce o deranjeaza enorm pe Allison. De cand e mica, mama ei a invatat-o sa nu aiba nevoie de un barbat ca sa se poata descurca in viata ci sa se poata tine pe picioarele ei proprii si sa fie independenta. Cat despre tatal ei, nu stiu mai nimic, neplacandu-i sa ii vorbesc sau sa il intreb ceva de el.
Se auzi soneria.
-Hei!
-Buna dimineata! Dna Martin si dom... Ce s-a intamplat?
-Nimic grav, duceti-va sus si eu ma duc sa va pregatesc ceva de mancare.
In timp ce urcam scarile, Allison ma apuca de mana.
-Ce-i?
-Trebuie sa iti zic ceva, hai mai repede in camera.
In momentul in care am intrat in camera, Allison inchisese usa si se asigura ca nimeni nu ne aude.
-Spune-mi ca ma crezi daca iti voi spune ceva.
-Spune!
-Pai, in timp ce veneam spre tine, am vazut ceva ciudat. Era o femeie care statea intinsa pe jos si arata ciudat, asa ca m-am dus la ea si am intrebat-o daca se simte bine dar...
-Ce? Allison, spune-mi!
-Am vazut ochii aia Allycia, i-am vazut fata, de parca voia sa ma omoare. Avea mainile vinete si unghiile negre, dar nu ii pot uita privirea aceea, imi spunea Allison cu lacrimi in ochi.
Cand am vazut-o plangand am luat-o strans in brate.
-Ma crezi?
-Da, da te cred. Linisteste-te!
Mama intra in camera, ne pusese mancarea pe masuta.
-Mama, ce-i?
-Veniti pana jos.
Amandoua ne ridicaram imediat si ne-am grabit dupa mama.
-Uite-te Allycia!
"Lumea a innebunit cu adevarat in momentul in care un barbat a iesit din spital si a început sa agreseze persoanele din jur. Politistii au incercat sa il calmeze dar in ciuda eforturilor au decis sa il impuste. Acesta a fost împuşcat o data, in picior dar fara raspuns, acesta continuand sa mearga de parca nu ar fi patit nimic. A doua impuscatura in umar, tot nimic. Politistii s-au strâns si au început sa traga il el, gloantele neafectandu-l. Doar cel care l-a impuscat in cap, l-a doborat. Oamenii ambulantei ridica din umeri, neavand nicio idee despre ce are acel barbat, la fel si medicii spitalului. "
-Ce se intampla?
-O doamne! E spitalul la care lucrezi mama!
-Da... Stinge tv-ul Allycia!
Mama se indrepta spre bucatarie.
-Mama, ce se intampla?
-Nu stiu Allycia! Nu stiu ce-i cu virusul , nu inteleg nimic.
-Allycia...
-Da Allison?
-Barbatul ala, arata la fel ca femeia de pe strada.
-Ce femeie? Intreba mama.
-Allison a vazut o femeie infectata.
-Cum adica?
-Adica o femeie care are virusul mama, exact ca barbatul care a fost impuscat de 5 ori.
-Doamne. Ma duc sa inchid toate usile. Verifica tu geamurile!
-Allison eu ma duc sa o sun pe mama.
Dupa ce am terminat, ne-am strans toate in sufragerie, speriate, eu privindu-l pe tata si dorindu-mi sa se trezeasca si sa aiba grija de noi iar mama urmarind speriata stirile ce au acaparat pe toata lumea.
Toata zarva asta care se petrece ma pune sa ma intreb un singur lucru:
'Este asta sfarsitul?"
(Astept parerile voastre)
