" sunt o fata ca oricare alta, doar ca eu am o gandire mai speciala. Nu ma credeti? Pai hai sa va spun povestea mea "
Sunt eu, Stephanie, o fata care candva a suferit prea mult si acum incearca sa-si gaseasca alinarea intr-o fantezie.
M-am nascut (ca voi toti), am copilarit cat s-a putut, insa viata mea nu a fost in tocmai ca a voastra. Despre ce este vorba aici? Mama mea, da ai vazut bine! Mama mea..
Nu stiu cum e sa ai genul de mama care isi arata afectiunea față de tine, nu stiu cum e sa auzi acele cuvinte "Te iubesc" din toata inima spuse de o mama, nu stiu cum e sa te simti iubita de mama ta..pentru ca eu niciodata nu am avut mama asa.
Pare penibil? Probabil, dar doare foarte tare , cand sti ca dupa ce te trezesti dimineata, in loc sa auzi "Buna dimineata!" sau "Neata scumpo!" , tu auzi doar injuraturi si ceartă. Da, chiar asa..EU
Doare atunci cand pleci la scoala trista , caci propria ta mama ti-a stricat inceputul zilei.
Doare atunci cand cei de la scoala rad deseori de tine din diferite motive, fara ca ei sa stie prin ce treci sau sa îi intereseze de situatia ta familiara.
Doare cand vezi ca alti copii sunt in repetate randuri pupati, alintati si iubiti de mamele lor , iar tu sti ca la tine nu-i deloc asa!
Doare cand inainte sa pleci undeva ai din nou parte de o cearta , tot cu mama ta.
Cand vi acasa inca o cearta, seara inca o cearta...
Ma consider intr-un razboi cu propria mama.
Dar trecand peste..macar tatal meu ma iubeste, chiar daca ia pastile in fiecare zi ca sa traiasca! (Are probleme cu inima)
Da bun, ati inteles ca eu nu ma inteleg cu mama mea. Nu suport multe fete din orasul meu. Nu ma am bine cu "divele" de aici si sincer, nici nu as vrea. Am putini prieteni, dar macar îi am adevarati, nu falsi ca restul.
Nu sunt perfecta , am 1.000 de defecte si cu toate astea...macar am un suflet care merita apreciat oricat de putin.
Nu sunt cunoscuta in lume, caci nu fac youtube, nu sunt prezentatoare Tv , nu am 5.000 de prieteni pe facebook, dar nici nu as vrea. Prefer sa fiu exact asa cum sunt eu.
Ca sa nu mai lungim vorba sa trecem la subiect!
Exista acel el..nu, nu iubitul meu! Crush , care nici macar nu stie ca exist. *poker face*
Cristian Daniel..
Ce ? Iti pare cunoscut ? Da, chiar Highman..
Stiu deja ce parere ai "scammer nenorocit" dar nu !
E doar in mintea mea ce spun , incearca sa intelegi.
Intr-o zi din luna iulie bff (Maria) imi spune:
-Ce ar fi sa mergem undeva weekend-ul viitor ?!
-Unde?! intreb eu mirata.
-Pai ce ai spune sa mergem in Timisoara ?
-Timisoara?! Ce sa facem noi acolo? *ras isteric*
-Ne plimbam..vizitam orasul si cine stie, poate dăm si de Bisi pe acolo! *zambet fals*
-Aham, deci despre Bisi era vorba..
-Nu! Hai te rog! Sa mergem in Timisoara!
-Vin cu o singura conditie!
-Da?! Spune!
-Cand plecam din Timisoara, mergem in Craiova.
-Craiova? Hmm..bine
Toata saptamana am asteptat nerabdatoare sa vina weekend-ul si cand in sfarsit a venit...
-Hainele sunt pregatite ? Intreaba entuziazmata Maria.
-Da! Raspund eu pe un ton fericit.
-Servetele avem?
-Avem!
-Apa avem?
-Nu avem dar las-o dracu , cumparam de la un magazin!
-Baterie la telefoane si la aparatele foto avem?
-Full chiar..
-Incarcatoarele le-am luat , da?
-Bineînteles ca le-am luat Maria, doar nu ne ține bateria 3 zile!
-De fapt, 5 zile. Spune Maria pe un ton tremurat.
-5 zile?! Maria ai spus ca mergem si in Craiova!
-Pai da, doar ca v-om sta 2 zile in Timiș, doua in Craiova si una dureaza drumul.
-Hmm fie cum spui tu.
-Avem..
-Maria, avem tot ce ne trebuie, hai sa plecam odata!
-bine, hai!
