Capitolul 1: Acasa

160 12 2
                                    

Valuriile marii se spargeau usor usor de stanciile plasate intr-un golfulet ascuns ,linistea nopti era intrerupta de sunetul linistitor al valuriilor . In acel golfulet la umbra stanciilor se ascundea o persoana , se uita misterios in gol spre lumina lunii, era captivat de lumina acesteia.El se ridica din umbra, lumina luni ii lumineaza chipul era un barbat inalt , cu niste ochii negrii ,intunecati ii erau ochii lui ,parca vedeai negura din suflet ce -o ascundea cu privirea sa concetrata si lipsita de orice gram de compansiune .Avea parul brunet cu breton dat in dreapta , corpul sau era intr-adevar facut avea muschii , dar ce iti iesea cel mai mult in evidenta era o cicatrice care o avea pe gat , exact sub barbia ,parea tipul de individ care nu voiai sa il vezi seara singura pe strada . El continua sa se uite la luna si cum lumina cu razele ei marea , parea ca lumina lunii dezvaluie misterul noptii , el statea drept si parea neclintit dar nimeni nu stia povestea lui .

Calmul lui incepe usor a se sfarma sub gandul negru ce ii pompa in subconstient , ii vibra inima din ce in ce mai tare , parca sangele ii curgea prin vene de 3 ori mai repede si rasuflarea incepea sa devina din ce in ce mai rapida de parca avea un atac de panica . El stia ce urmeaza , stia ce va urma sa devina si sa faca pentru a duce la capat ceea ce a inceput ,se pune iar in umbra stanciilor si incearca sa se calmeze uitandu-se la mare .Un sunet puternic ,un urlet ii sparge momentul de concetrare al persoanei misterioase , si in linistea noptii un singur nume se auzea :Eithan , Eithan

Barbatul isi intoarse capul si un glas tare si raspicat raspunde. glasului
Eithan: -Da , Darmian

Darmian -:E timpul nu ?

Eithan :- Da , frate dupa un drum lung de 5 ani in care am sangerat in tarana pentru a supravietuii ,in care singurul lucru care mi-a tinut companie in noptiile in care eram singur si obosit era dorinta de razbunare, in care singurul unguent pentru cicatriciile mele era dorinta de varsare de sange pentru persoanele care mi-au luat tot ce am iubit , in care moartea imi sufla rece in ceafa aproape la fiecare colt , in sfarsit ma intorc acasa Darmian

Darmian :-E liniste Eithan , cred ca e linistea dinaitea furtunii .

Eithan zambeste cu un zambet sters si face o privire din care reiese ganduriile malefice ascunse adanc in mintea lui intunecata si plina de gandurii negre si spune cu glas usor

Eithan;-Nu . scumpul meu Darmian e linistea amutita a mortii care va lasa in urma ei doar o balta de sange , urlete pierdute in vazduh , si isi va lasa ampreta pe sufletele noastre , vom deveni doar niste marionete facute special pentru a ucide , deoarece doar asa vom putea duce la capat ce am planuit

Linistea se lasa peste conversatia celor doi si linistea ascutita a noptii se lasa simtita in aer si soarele spulbera iluzia noptii .Era dimineata Eithan si Darmian impachetau repede simteau adrenalina cum le curge prin fiecare vena din corpul lor si fug la aeroportul din Antena si cumpara primul bilet de avion spre New Orleans .In avion Darmian adoarme dar nu Eithan , el nu putea sa inchida ochiii prea multi demonii ii bantuiau constiinta incarcata si patata cu sangele multor suflete .El se uita pe gemuletul sau mic din avion la nori si inchide ochii .

Seara isi lasa simtita usor prezenta cu o adieree usoara de vant in aeroportul Neil Armstrong din New Orleans ,Eithan si Darmian iau un taxi direct spre gara si acolo amandoi isi separa drumul dar nu inaite ca Darmian si Eithan sa-si arate adevarata fata .Darmian isi arata ochii lui rosii cu o nuanta de mov pe retina si colti sai ascutiti dornici sa sfasie carnea inamicilor , era un vampir Darmian dar nu orice vampir se spunea despre Darmian ca e unul dintre vampiri care se hranea cu sangele vampiriilor ceea il facea de 3 ori mai rapid si mai feroce ca un vampir oarecare , majoritatea ii spuneau Vampirul Vanator . Eithan isi schimbase culoarea ochiiilor din negrul intuncecat devenisera verzii , un verde aprins , dintii lui erau niste colti ascutiti ca briceagul , corpul lui se marise muschii pareau sa ii creasca din ce in ce mai mult mai sa ii rupa jacheta de pe el ,era un varcolac .Ei se uita unul in ochii celuialt in adevarata lor infatisare si isi soptesc unul altuia:Oriunde ne va duce dorinta razbunarii fratie se suferinta mereu vom fii si ne vom proteja unul pe celalalt

Eithan ia trenul spre Fanghill, si primul lucru pe care il face in tren isi scoate telefonul din bagaj si trimite un mesaj unui contact„ Ill" in care scria "Hei fratii mei ne vedem curand si presimt ca o sa avem multe de discutat" . In departare un telefon vibreaza si o femeie apuca telefonul citeste mesajul si urla tare din toata inima sa catre un un barbat spunand :Sin , fratele nostru se intoarce , aducatorul de moarte vine acasa

First Chapter

Lupul SinguraticUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum