The dark days

Capitol 3

Era chiar...nu era nimeni..ma uit în stânga si in dreapta, dar nu vad nimic.
Înainte sa închid usa, vad pe micuțul pres din fața usii un trandafir negru...preferatii mei, câteva persoane stiu ca îmi plac acesti trandafiri. Este a doua oară când primesc un trandafir. Primul trandafir primit de la un băiat, a fost de la...Drake când a trebui sa plece.

Flashback:

-Buna, Drake!

-Buna, Ivy!spune si ma strage in brate. Acesta este pentru tine!sopteste si îmi întinde un trandafir negru.
Il i-au cu mainile tremurande.

-Este prima data când primesc un trandafir de la un băiat! Multumesc!spun admirand frumosul trandafir întunecat.

-Cu plăcere!zice si îmi da un mic sărut pe frunte.

-Ce este atât e important de a trebui sa vorbim acum, totusi este ora 01:48

-Trebuie sa plec!

-Pai de abia acum ai ajuns...m-ai chemat doar sa îmi dai acest trandafir?

-Nu, nu ma înțelegi!

-Drake ce trebuie sa inteleg!spun soptit. Spune odată!de data aceasta tip când vad ca nu îmi răspunde.

-Plec! Ma mut!tipa si el si isi lasa capul în jos.

-Poftim?întreb cu lacrimi în ochi.

-Ma mut în Argentina! Tata si-a găsit alt loc de munca si trebuie sa ne mutăm!zice cu vocea tremurând

-Te rog nu, spune-mi ca este un vis si ca mâine dimineața ma voi trezi cu tine langa mine ca în fiecare dimineata!spun si simt cum lacrimile si-au facut loc pe obrajii mei deja rosi.

-Îmi pare rau!sopteste si ma i-a în brate. Îmi pare rău!simt cum plânge alaturi de mine. IMI PARE RAU!tipa si cădem amândoi în genunchi pe asfaltul rece.

End flashback.

Îmi scutură capul în stânga si in dreapta pentru a îndepărta aceea amintiri si îmi sterg mica lacrima ca aluneca încât pe obrazul meu.
Il i-au încet între degete, parca fiindu-mi frica sa nu se spargă.
Legat de el un mic bilețel..."Ai rămas la fel de frumoasa, micuțo!"

Cine ar putea fi? Il pun intr-o vază si ma îndrept ganditoare spre dormitor.

De mult timp, nici o persoana nu mi-a mai spus ca sunt frumoasa. Nici nu as vrea sa aud, stiu ca sunt doar minciuni! Oamenii nu ar trebui sa ne aprecieze pentru frumusete, ar trebui sa ne aprecieze pentru caracter, pentru suflet, pentru cea ce este in interior, pentru ce suntem noi!

Toți ne judeca pe cat de frumosi suntem sau cât de bine arătăm. Câteva persoane apreciază inima, sufletul unei persoane. Toate persoanele au nevoie sa audă cat de frumoase sunt, cât de bine arată, dar doar câteva nu vor sa audă aceste lucruri, iar aceste persoane sunt pe cale de disparitie, aceste persoane ar trebui apreciate.

Ajunsă deja în dormitor, ma arunc în pat si adorm instantaneu.

Anonim povesteste:

Am trecut cu masina pe langa o florărie si ochii mi-au cazut pe trandafirii negri si gândul mi-a fugit la ea. Îmi este foarte dor de ea, de ochii aceea albastri, de zâmbetul acela mirific, îmi este dor de copilăria ei si de sufletul ei, îmi este dor de ea.

Am cumpărat cel mai frumos trandafir întunecat si m-am îndreptat sper casa ei.

Ajung în fața usii sale, dar îmi este frica de reactie ei, îmi e este frica sa nu ma respingă.
Pun încet trandafirul pe micuțul pres din fața usi si sun la sonerie si ma fac nevăzut. Am vazut-o deschizând usa, uitandu-se în stânga si in dreapta...si după ajunge cu privirea la trandafir, il ridica încet si o vad privind în gol. Oare la ce se gândeste atât de profund?

Clipeste des si vad cum isi sterge o mica lacrima. Închide usa si eu ma îndrept spre masina cu gândul la ea.

N.A: Hei! Un nou capitol....sper ca va placut.

Ma simt super prost ca nu am mai postat, dar am fost la bunica în vacanta si nu am avut timp sa scriu.

Îmi pare sincer rău :( . Sper sa ma iertați.
Stiu ca este scurt si are multe greseli, dar mă voi revansa.

Vreau multe multe păreri, va rog!