Aș fi vrut să lupți

epilog

Mi-e teamă,iubitule...Mi-e teamă că o să te uit. O să-ți uit zâmbetul acela blând pe care il afișai când mă priveai cu dragoste. Incep să-ți uit vocea, iubitule ,acea voce care îmi cutremura fiecare nerv și mă liniștea șoptindu-mi ușor la ureche :"iubita mea ". Mi-e teama ca o să-ți uit ochii tăi misterioși in care se revărsa oceanul ,puiule. Mă orbeai,dragule și tot ce vedeam in fața mea erau doar valurile marii ce se oglindeau in ochii tăi albaștri. Ironic ,nu? Cum am ajuns eu să iubesc o pereche de ochi albaștri și două buze moi si calde. Mi-e teamă că o sa uit ființa care m-a răvășit complet. Ești un paradox, ești complicat, ești de neînțeles. Mai ți minte,inimă?Cum mi se înroșeau obrajii de fiecare dată când mă atingeai cu vorbe dulci . Cum mă țineai in brațe să nu-mi fie frig, căci eu eram tu, iar noi formam un întreg. Degetele noastre se contopeau perfect când imi luai mâna și o duceai spre buzele tale. Îmi spuneai că așa sărută Prinții prințesele ,iar eu atunci, mă simțeam ca intr-un basm, in povestea noastră. Mai ți minte dragule, cât ai încercat să mă convingi să mergem în club? Am acceptat ,deoarece aveam încredere in tine. Voiam sa văd cum te comporți. M-ai uimit. Aveai ochi doar pentru mine. Mi-ai spus ca sunt frumoasă, și in seara aceea m-am simțit specială. Mai ți minte ,iubitule , în serile de luni,cum stăteam amândoi îmbrățișați ,vizionând seriale? Mă sărutai timid și îmi spuneai că mă iubești, apoi adormeam cu capul pe pieptul tău. Mă simțeam în siguranță. Mi-e din ce in ce mai frică. Cum aș putea eu să te uit? Ești clișeul din viața mea . Tot ce am putut înțelege și tot ce n-am putut înțelege s-au adunat in niște gânduri ce nu-mi dau pace..Cum aș putea să uit când fiecare simț mi se trezește doar cand îți rostește cineva numele ? Spune-mi, dragule. Nici dacă aș vrea să te dau uitării,nu aș putea . M-ai condus intr un univers doar al nostru ,iar apoi m-ai lăsat să cad și să mă lovesc...de amintiri puiule,amintiri care încă dor. Te visez mereu ,vrând sa te simt lângă mine . Dar tu? Tu cum poți dormi știind că eu nu o fac, știind că mă prinde dimineața cu gândul la tine ? Mi-ai sfâșiat inima și ai luat cu tine o bună parte din ea. A rămas doar o inima înghețată si un suflet gol . Mulți au încercat să o readucă la normal,cu trandafiri, bomboane sau ieșiri in oras. Dar ști ce nu au făcut ei ,dragule? Nu au fost tu, căci tu, cu toate imperfecțiunile tale ai fost perfect . Datorită ție , am învățat să iubesc , să simt că trăiesc și de altfel, să sufăr... Să sufăr ca o idioată , căci m-ai adus in pragul disperării și în orice băiat, te văd pe tine. Încerc să compar, să disting, dar degeaba..tu nu ești acolo. Tu ești o fantasma , a cărui amintire mă urmărește și acum, după 7 luni, dragule. De 7 luni nu mai sunt eu. Te-am văzut accidental ,uneori pe la metrou sau prin cartierul tău. Umblam des pe acolo. Știi, speram sâ te revăd . Mi-era dor de tine. E înfricoșător,iubire. Pot simți cum mă uiți. Doare al naibii de tare. Nici nu-ți imaginezi. La naiba, vreau să te uit și nu pot! Nu am cum, mi-e imposibil.Încă, încă am nevoie de tine. Dar tu,inima mea , spune-mi cum mă poți arunca deoparte, ca pe o bucată de hârtie nefolositoare? Cum mă poți uita când eu aș da orice să te întorci? Doar spune-mi, iubire... Spune-mi că renunți la mine pentru totdeauna!

• Hei! Cum vi se pare ? Astept părerile voastre in comentarii sau in privat . Mulțumesc . O zii frumoasă!