Versurile dragostei [Yaoi]

Capitolul 3

Ma intrebam ca nebunu ce sa ma fac, dar clopotelul mi-a ravasit gandurile. Am intrat in scoala si m-am indreptat catre prestigioasa ora de romana. Am intrat cam abatut si m-am asezat langa fratele meu/Damien. Pagina din caiet lipsea, semn ca a rupt-o. Incerca sa scrie altceva asa ca am tras un mic ochi. Era tot o chestie de dragoste pierduta la care inca se mai spera o sansa. Poate se referea la mine? Probabil, de aceea cea mai buna varianta ar fi sa ii dau papuci Melisei pentru a fi cu el. Il iubeam mai mult decat o iubeam pe Melisa, doar ca exista aceasta teama care ma facea sa nu-i spun lui Damien ce simt.

In pauza m-am dus pe acoperis ca sa vorbesc cu Melisa. Era acolo ca-n totdeauna privindu-i pe restu' de la inaltime. M-am apropiat usor de ea, mai emotionat ca niciodata. Ea imi simtii prezenta si se intoarse.

-Hei, vroiam sa-ti spun ca.....am zis amandoi in acelasi timp.

-Spune tu, i-am zi eu.

-Nu, tu.

-Trebuie sa ne despartim, am zis amandoi.

-Si tu gandeai la fel? Zise ea surprinsa.

-Defapt, eu iubesc pe altcineva.

-Oh, pe mine nu ma lasa tata, mai ales dupa ce a aflat cine sunt tati tai.

-Ok....cred ca plec, pa.

-Pa, a spus ea cam trista dupa s-a intors.

„Ce-a mai fost si asta?" m-am intrebat eu cam derutat. Problema era ca nu stiam cum sa-i spun lui Damien ca-l iubesc. Am oftat adanc dupa m-am dus la ore. „De-as avea pe cineva sa ma ajute cu chestia asta" gandeam eu, dar nu vroiam sa implic pe altcineva din simplul fapt ca nu va functiona. Ma gandeam sa-mi gasesc curajul si sa-i spun dupa ore.

M-am indreptat catre ora de muzica. Cred ca aceea a fost cea mai proasta ora din viata mea. Am cantat ca o moara ruginita, am gresit toate notele si era cat pe se sa sparg o vioara. Profa a zis sa ies afara ca sa ma linistesc si asa am facut. „Ce naiba ma, nu pot nici macar canta?" imi spuneam suparat.

-Hei, ce-i cu fata asta? aparu Damien de nicaieri.

-Wow, ce nai.....m-ai speriat.

-Da la ce te gandeai de stateai asa de concentrat?

„Hai...doar spunei.."

-Pai....trebuie sa-ti marturisesc ceva.

-Da stiu.

-Chiar stii? Intreb surprins.

-Da, piesa aia e oribila.

-Nu e asta, e ceva important.

-Ceva important......wow da m-ai facut curios acum, ia zi.

-Eu.....amm.....-doar spunei- as putea sa-ti spun dupa ore?

-Really nigga? Of......daca e asa de important de ce nu-mi spui acum?

-Pai......vreau sa ma pregatesc pentru asta.

In momentul asa Damien ma privea cam ciudat. Dupa a dat din umeri.

-Ok, cum zici tu, dar sper sa-mi zici odata, ca fierb aici.

-Promit, ca dupa ore iti voi spune tot.

Imediat s-a sunat iar eu m-am dus in baie ca sa ma calmez. „Off.....hai ma, nu e ca si cum i-ai spune ca ai omorat pe cineva, doar doua cuvinte.....Damien eu...te...iub.....offf...nu mai pot continua" gandeam eu in timp ce ma priveam in oglinda ca retardatu'. Dupa m-am spalat putin pe fata si am iesit. Mai erau 3 ore pana la „marele anunt" asa ca trebuia sa ma pregatesc calumea.

A urmat stiintele unde, nici acolo nu eram prea atent, mai ales ca Damien imi era coleg de banca si tot imi sufla in ceafa, ceva gen „Spune-mi, ca nu mai am rabdare" sau „Nu pot sa-mi spui mai devreme" iar eu il ignoram cat de mult puteam. Dupa acea ora au urmat istoria unde am fost scos la tabla ca sa zic lectia si m-am bucurat, dar m-am balbit ca ultimul prost, iar proful se uita la mine de parca as fi un copil cu deficiente de vorbire.