Versurile dragostei [Yaoi]

Capitolul 9

I-am aruncat o privire de „am sa te ucid dupa ne-am ascuns repede sub masa. Nu glumeam cand ziceam ca-mi era frica. Am tras un ochi sa vad cine era si ramasesem cu gura cascata. „Cum a evadat Dominic si cum de stia ca sunt aici?" m-am intrebat speriat dupa m-am apropiat de Rafa si i-am zis:

-A-ai vazut cine e?

-Da, deci, cred ca ar trebui sa fugim cat mai putem altfel riscam sa o incurci.

-D-dar daca cineva este ranit?

-Hmmmm, lasa-i pe altii, hai, trebuie sa ne strecuram de aici si sa fugim.

-Ok.....am spus dupa ne-am luat de mana si am incercat sa ne strecuram, lasandu-le pe mama si sora mea de izbeliste.

Am mers ca niste pitici printre mesele si scunele daramate. Simteam ca in orice secunda ne poate prinde, de aceea il tineam strans de mana pe Rafa. Din pacate el era fix la usa si tot bolborosea ceva ameintator. Restul oamenilor mureau de frica si stateau ascunsi pentru ca el venise insotit si inarmat... In sfarsit ajunsesem aproape de iesire *si daca va intrebati, da, era o cafenea destul de mare* dar trebuia sa-l distragem cu ceva ca sa plece. Am stat putin pe ganduri si pana la urma am decis sa-l infruntam, desi erau sanse de vreo 60% sa murim avand in vedere ca e nebun. Ne-am ridicat si am inceput sa fugim. Dominic ne observase asa ca a inceput sa alerge dupa noi.

-Unde fugiti, ha? O sa fii al meu Chris, chiar daca va trebui sa-ti distrug familia pentru asta, tipa el in timp ce alerga dupa noi.

„Sa-mi distruga familia? La ce sa referit....stai....Andy?" gandeam eu ingrijorat. Daca vroia sa-i faca ceva? Nu, nu se poate, trebuie sa am mare grija de el de acum.

Alergam ca doi disperati pe strazile orasului avand un nebun care ne urmarea. Ne-am ascuns dupa blocuri si pana ne-a pierdut urma. Am inceput sa gafai de la atata alergat. Am stat putin acolo dupa am alergat spre casa. Ajunsi acolo am intrat in casa si ne-am tras rasuflarea.

-Am scapat, am zis usurat.

-De data asta ai scapat, dar totusi sa fim precauti, va trebui sa avem grija cum iesim.

-Ok, acum trebuie sa sunam la politie, am zis dupa am format numarul.

-Stai, poate il cauta deja.

-Dar a atacat cafeneaua, trebuie sa raportez asta.

-Ok.

-Alo, polita..vreau sa raportez un atac.....pai au fost 4 tipi, dintre care un puscarias care probabil a evadat.....In cheama Dominic Gregorian....ok....pai acum cateva minute la cafeneaua „La Rouge"...da, si eu multumesc. La revedere, dupa am inchis.

-Deci ce-au spus?

-Au zis ca o sa-l prinda pana la urma, dar nu sunt prea sigur de asta.

-Mda, Andy unde e? Intreaba Rafa ingrijorat.

-Cred ca la el in camera.

-Sigur?

-Ok, verfic, zic dupa ma duc spre camera lui Andy.

Am deschis usa usor si l-am vazut pe pusti dormind ca un copil. M-am apropiat de el si l-am mangaiat usor pe cap. „N-ai idee ce s-a intamplat azi si cat de frica imi e acum. S-ar putea ca tipul ala sa-ti faca rau si e numai vina mea. Ce tata rau sunt, nu?" am spus eu incet ca sa nu-l trezesc. Chiar imi era frica, extrem de frica, atat de fica incat eram in stare sa ma dau de buna voie in bratele acelui psihopat. Am oftat adanc, I-am sarutat fruntea lui Andy, dupa m-am reintors la Rafa.

-Era in camera lui, i-am spus eu pe un ton calm.

-Ce usurare ,zise el de parca i-am luat o piatra de pe suflet, daca ar patii el ceva, probabil nu mi-as ierta-o niciodata.