Jaful Perfect [H.S.]

Capitolul 1

- Hailey, nu mai fi asa dificila. E un liceu foarte bun si de top in America. Ar trebui sa fi mandra ca te-am inscris acolo.

- Tata, si West High e liceu bun, de ce nu-l pot termina aici? L-am intrebat punand niste bluze impaturite intr-un geamantan si I-am aruncat o privire scurta.

L-am auzit oftand si si-a trecut cu o mana prin parul sau care, cu timpul, isi schimba culorea de la tanarul castaniu la un gri monoton. Si-a lasat mainile sa cada pe langa corp si s-a apropiat de patul meu, pe partea cealalta.

- Uite, scumpo, stiu ca treci printr-o perioada nu prea...buna, dar crede-ma, e o decizie foarte buna. Am asteptat 3 ani ca sa facem pasul asta. Stiu ca e urias, Hails, dar suntem o echipa si vom trece peste asta, bine?

- Stiu, tata, dar iti dai seama ca daca ma mut la un liceu nou, iar va trebui s-o iau de la capat cu acomodarea si chestiile astea...

- O sa fie bine. Ai incredere, mi-a zambit. Plus ca Richard a zis ca e chiar foarte buna. Fiica lui a fost acolo.

- Daa, am zis dandu-mi ochii peste cap. Si Richard te-a sfatuit sa-ti vopsesti parul blond si ai vazut cat de nasol iti statea.

- Hei! A protestat incruntandu-se, dar am observat cum se abtinea sa nu zambeasca din coltul gurii. Blondul m-ar fi prins daca aveam mai putin de 30!

- Bine spus DACA.

Si-a dat ochii peste cap si m-a tras intr-o scurta imbratisare. Eu si tatal meu avem o relatie mult mai stransa de cand mama mea a murit acum 3 ani, rapusa de leucemie. La doar 14 ani, ramasesem fara un parinte si ma simteam nasol cand mergeam pe strazi si vedeam familii complete. Stiu ca mutarea asta e importanta pentru tata si afacerile lui. Stiu ca mutarea asta mi-ar prinde si mie bine, dar sunt prea incapatanata sa recunosc asta.

I-am simtit buzele sarutandu-mi crestetul si s-a dezlipit de mine.

- In 3 ore trebuie sa ne aflam la aeroport. Grabeste-te, adauga si parasise camera.

Am inspirat adanc si m-am intors la impachetarea unui dulap intreg in 4 valize amarate. Ca sa nu ma mai simt prost ca plec de-aici si-mi las prietenii si vechea viata in urma, am deschis telefonul si am dat play la muzica.

Timpul a trecut atat de repede, ca nu mi-am dat seama ca deja trebuia sa verific daca am tot. Dupa o stricta verificare a camerei, a dulapului si a baii, am putut sa le spun unor angajati de-ai tatei ca pot sa-mi duca bagajele in masina.

Am coborat rapid pe scarile facute din marmura si am dat nas in nas cu Martha, bucatareasa.

- Martha, ce faci? De ce nu esti gata? Am intrebat-o confuza, vazand ca inca se afla in sortul ei alb-negru, fara nici un bagaj pe langa. In schimb, bucataria era numai cutii, pline cu oale si tigai, ustensile de gatit si alte chestii.

- Oh, scumpo. Noi venim mai tarziu. Stai calma, nu te las singura, imi zambi luminos. Cu cine ai mai barfi tu dupa? Adauga razand, iar eu am imbratisat-o scurt. Acum du-te la taica-tu, trebuia sa fiti deja plecati.

- Bine, bine! Am zis si mi-am ridicat mainile. Ne vedem curand! Am spus si am fugit afara din casa.

Am coborat in curte, unde 3 masini negre si mari ne asteptau sa plecam. M-am intors o data cu fata la casa uriasa si I-am aruncat o privire atenta, incercand sa ii memorez fiecare detaliu. Nu vroiam si nici nu aveam sa o uit vreodata. Atatea amintiri placute aici. Chiar daca si bomba a fost data in acest loc, cu trecerea timpului am reusit sa trecem peste. Stiu casa asta ca in palma si sper sa nu fie demolata vreodata.

- Gata, scumpo? Vocea tatalui meu m-a tras afara din transa in care ma aflam. Am aprobat cu o usoara miscare a capului si am urcat intr-una din masini, tata asezandu-se pe locul pasagerului din fata. Am mai asteptat cateva momente pana cand soferul a urcat si el si am pornit catre aeroportul din Chicago.