Jaful Perfect [H.S.]

Capitolul 6

Dadeam inconstienta din cap la replicile directorului manios din fata mea care ne pedepsea pe amandoua cu detentie. Nu imi mai pasa decat ca i-am dejucat jocul murdar si a cazut in propria-si groapa. M-am ales cu un biletel galben cu care sa ma prezint dupa ore. Fara sa mai spun ceva m-am pierdut prin multimea de elevi, ducandu-ma fix in clasa in care aveam ora. Liza intra val-vartej in clasa, trantindu-si cartile pe masa mea. Am privit-o cu un zambet siret pe fata, insa aceasta parca scotea flacari pe nas.

- Esti nebuna?!

- Hei! A fost ideea ei, nu a mea! M-am aparat razand.

- Ce?

Am ridicat din umeri privind-o cu o fata nevinovata, iar ea si-a dat ochii peste cap. Si-a luat catrafusele de pe banca mea, asezandu-se pe locul din spatele meu. M-am intors la ea, sprijindu-ma de spatarul scaunului. A rasuflat puternic, iar un zambet la fel ca al meu i-a rasarit pe fata.

- Stiam eu! Am ras la ea.

Clopotelul a sunat, fiecare asezandu-se la locul lui. Profesoara si-a facut aparitia in clasa cateva minute mai tarziu. Cand a facut prezenta m-a privit incruntat, dar m-am straduit sa nu-i arat ca ma deranja privirea ei. N-am facut nimic rau, nu? Nu am planuit asta, nu e vina mea.

Locurile libere din spatele clasei nu au ridicat nici un semn de intrebare, atat mie cat si celorlalti elevi prezenti sau a profesoarei. Toata lumea stia ca daca nu vine unu, nu vine toata turma.

Nu m-am simtit niciodata mai mandra ca acum.

***

- Iesim azi? Acum? Ma intreba Liza strangandu-si cartile din dulap.

Am scos biletelul galben din buzunar si i l-am aratat cu subinteles.

- Oh... Nasol.

- Neah. A meritat doar pentru asta, i-am zambit intelegatoare. Mi-a zis sa o sun dupa detentie si a plecat in treaba ei. Eu, in schimb, am inceput sa pasesc coridoarele goale ale liceului in cautarea salii scrise pe bilet.

M-am oprit cand mi-am simtit telefonul vibrand in buzunarul gecii. Stiam deja ca era tata, era si de asteptat sa ma sune dupa tot ce s-a intamplat azi.

- Hailey?

- Buna, tata!

- Poti sa-mi spui te rog de ce ai primit detentie de la directoare? Tonul sau nu era tare, nu ma speria si ii multumeam mintal pentru asta, dar usor sever.

- Uite... Stiu ca nu-ti place sa spun ca ''Nu e vina mea'' si chestii de astea, dar trebuie sa ma crezi cand iti spun ca nu a fost vina mea! Poti sa vi si sa ceri camerele de supraveghere, nu stiu! Eu doar le-am dejucat jocul!

Am auzit o alta voce de barbat in receptor, dandu-mi seama ca era la munca. A oftat la capatul celalalt al liniei inainte sa continuie sa-mi vorbeasca. Mi-l puteam imagina deja incruntat, masandu-si tamplele din cauza stresului.

- Vorbim acasa, a adaugat si mi-a inchis. Mi-am muscat buza gandindu-ma la conversatia care ar putea urma dupa.

Picioarele m-au purtat pana la sala in care trebuia sa apar. Am deschis usa fara sa mai ciocan, dand cu ochii de profesorul de sport stand picior peste picior pe catedra butonandu-si telefonul. Am facut cativa pasi inspre el intinzandu-i biletul zambareata. M-a privit ciudat, probabil neintelegand de ce zambesc in asemenea conditii.

- Ia un loc! A spus intorcandu-se la jocurile sale. In momentul ala m-am intorsc, asteptandu-ma sa dau cu ochii doar de Monique si alti rebeli, dar mi-am bulbucat ochii cand am vazut aproape jumatate din grupul ei privindu-ma atent. Evident si Harry se afla printre ei, uitandu-se la mine fara nici o expresie pe fata. Monique era in stanga lui urmarindu-ma cu furie. M-am conformat si m-am asezat intr-o banca de langa perete, departe de ei, dar totusi asa de aproape. Mi-am scos castile dinntr-un buzunar al gentii si le-am conectat la telefon, lasandu-l pe G-Eazy sa-mi invadeze urechile si mintea. Mi-am asezat capul pe masa si am inchis ochii. Eram obosita dupa cate se intamplasera azi. Trebuia sa ma gandesc cum sa-i explic tatei ce s-a intamplat si sa nu dea scoala in judecata. Era destul de puternic cu o armata de avocati dupa el, iar scoala nu cred ca ar fi tinut piept.