Deschid ochii cu greu. Văd totul încețoșat, dar prin frânturile pe care le puteam zării observ ca totul in jurul meu era alb, eram într-un pat alb si totul mirosea a medicamente. Nu știam unde sunt, eram confuză până în momentul în care aud acel sunet groaznic ,,bip...bip,,.
Mi-am dat seama imediat ca ma aflam în spital.
Îmi trag răsuflarea și mă uit spre mâna mea. Era ținută de o alta mână.
Întorc privirea la stânga si observ un băiat care statea lânga patul meu, adormit.
Îmi trag repede mâna și în momentul ăla îl trezisem.
-A, te-ai trezit, ma duc sa chem un doctor.
-Nu, stai...
-Ce e?...Te doare ceva?
-Nu, nu ma doare nimic...dar ce caut aici ce s-a întâmplat?
Băiatul nu a apucat sa răspundă, căci pe ușă intrase doctorul.
-Tu ce cauti aici?
-Nimic, am venit sa vad cum se simte si am vazut ca s-a trezit.
-Esti din familie?
-Nu, eu sunt...
-Te voi ruga sa parasesti camera, altfel voi chema paza, nu poti intra acum.
Băiatul se indreapta spre usă, oprindu-se în fața ei si întorcându-se spre mine spuse:
-Ai grijă de tine.
Băiatul părăsii camera, eu rămânand cu doctorul care imi verifica pulsul.
-Domnule, imi puteti spune si mie ce s-a întâmplat?
-Nu îți amintești?
-Nu, imi amintesc doar ca eram cu mama si tatal meu în mașină si dupa a devenit totul neclar.
-Ati avut un accident de masina domnisoara, v-ati rasturnat peste un pod, nu stiu cum ati supravietuit.
-Mama si tata cum sunt?
Doctorul făcu o pauza si oftă.
-Domnule, mama si tata?...strig eu catre el...
-Părinți dumneavoastra sunt morți.
Imi venise rău, nu mai vedeam nimic, nu puteam sa respir, auzeam doar doctorul si asistentele cum încercau sa ma trezeasca. Totul se facuse negru.
Mă trezesc după doua ore. Mă durea îngrozitor capul.
Mi-am adus aminte de ce imi spuse-se doctorul. Începusem sa plâng și să țip.
Deodata pe usă intră o femeie înaltă.
Nu imi dadusem seama cine e pâna cand lacrimile nu imi parasiră ochii...
Era mătușa mea Julia...
Se apropie de mine si ma îmbrățisă...încep din nou sa plang si printre suspine spun:
-De ce eu?...De ce părintii mei?...nu pot sa respir mătușă, unde sunt, de ce nu au fost salvați?...Cum am supravietuit?
-Stai linistita Stephanie, totul va fi bine iti promit...o să iti spun totul când te vei face bine.
-Spune-mi acum te rog.
Mătusa se deslipii de mine si parasii camera...
Salut eu sunt Ev💖 si sunt nou pe wattpad.
Aceasta este prima mea carte si sper sa va placa💖Scuzati ca este capitolul atat de scurt dar va promit ca o sa va placă💖
Dati un vot si un folow-dau back💖
Pupic💜
