E vară iar, dar nu și-n suflet
Căci sufletul mi-e rătăcit.
Taci, să nu scoți niciun sunet!
Știi cât de mult te-am iubit.
Și câte lacrimi-n sân am strâns
Câtă iubire, ce mai dor!
În mine sufletul a plâns
Crezând că sunt nemuritor.
Secat-am trupul de puterea
De a iubi la infinit.
Tu n-ai știut ce e iubirea
Și ai plecat, te-ai risipit.
Nu te mai caut, nu te-aștept.
Iubesc singurătatea.
Ca un rătăcitor poet
Aștept tot timpul moartea.
