Spy On Or Saving

Capitolul 1.

2 zile au trecut de la moarte mamei.În fiecare secundă îmi doream să fie o farsă.Să iasă după un colț și să-mi spună" Te-am păcălit,partenere!" și să râdă de mine.Să vină să mă îmbrățișeze și să mă sărute pe frunte.Să inspir lacom parfumul ei și să stau cuibărită la piepul ei ore-n șir,dar asta nu e posibil.

Și-a dat ultima suflare pentru a salva țara,și pentru a-mi asigura mie viitorul.

Mă ridic din pat și mă aproprii de oglindă.Părul îmi stă răvășit,ochii sunt roșii,iar cearcănele arată că n-am dormit toată noaptea.Capul mă doare îngrozitor și simt că o să cad din clipã-n clipă.

Îmi frec fața cu palmele și încerc să mă îmbărbătesc singură.

Lola și Sara au stat non-stop cu mine până a venit sora mamei ,Kate.Restul prietenilor m-au sunat și și-au prezentat omagiile ..și nu mai spun de cei de la agenție.Josh a fost devastat și Craig la fel,iar Marta, directoarea agenției, a coborât steagul Americii ridicând unul negru.

Un ciocănit îmi distrage atenția de la rochia neagră pe care o voi purta ce sta pe spăteaza scaunului și-mi întorc capul spre ușă.

-Intră. Spun încet.

-Scumpo, sunt Kate. O aud pe mătușa și intră în cameră.Are fața palidă.Știu ce simte.Și-a pierdut singura soră și tot odată cea mai bună prietenă.

-Bună.spun și mă abțin să nu izbucnesc într-un plâns isteric.

-Bună scumpo.și s-a dus cu cumpătul meu.Izbucnesc în plâns și-i sar în brațe.

-Îmi pare atât de rău,Allison.Îmi pare rău. O aud șoptindu-mi.

-A-a mu-ri-t...a-a-a ple-cat..suspin

-Șhh..știu scumpo și mai știu că indiferent de ce s-a întâmplat te iubește și nu vrea ca tu să suferi.

-Nu înțelegi.spun și mă retrag din brațele ei.Mă uit în ochii ei și revăd acel verde ce mă înnebunea.Știa. spun simplu.

-Ce știa? Întreabă confuză.

Îmi trag nasul și-mi duc mâna la gura oprind suspinele.

-Știa că ceva se va întâmpla.La fel am știu și eu.Aveam un gol în stomac ce se mărea din clipă-n clipă de cănd am plecat de acasă. Spun și mă îndrept spre pat și-mi sprijin capul pe măini,doar că eu nu l-am luat în considerare.E vina mea.spun și câteva lacrimi mi se scurg pe obraji.

-Nu-i vina ta Allison! Nu te mai învinovății.spune cu un ton mustrător.Așa a fost să se întâmple.Așa a hotărât Dumnezeu.

-Să mă lase orfană.continui și-mi ridic capul prinvind-o pe matușa cum se abține din plâns.

Știu că am dreptate și asta îmi străpunge inima.

***********

-Allison,trebuie să-ți ți discursul.o aud pe matușa Kate și dau aprobator din cap.

Mă ridic de pe scaun și inaintez spre șcenă unde este sicriul mamei.mă opresc în fața lui și-i iau mâna rece și-o strâng cu putere.

Mă uit la fața ei.E atât de albă și frumoasă.O mângâi pe cap și-i las un sărut pe frunte. Izbucnesc într-un plâns isteric și dau din cap că nu-i adevărat.Simt o mână pe spatele meu și-l văd pe Craig.Îmi ridic capul și mă uit la cei din fața mea.

-Astazi...a plecat un înger.spun și-o lacrimă îmi cade.Mama mea și-a dat ultima suflare pentru a salva țara și tot odată pentru a-mi asigura viitorul.Îmi pare rău.Îmi pare nespus de rău că n-am fost lângă tine,mama,în ultimele momente de viață.Mi-ai lăsat singură printre străini.suspin și-i mai privesc o data chipul angelic,a fost cea mai bună mamă,cea mai bună fiică,cea mai bună soră,cea mai bună prietenă și cel mai bun partener.Spun și zâmbesc amar.Ai fost cea mai bună la făcut farse și-mi doresc din tot sufletul să te trezești și să țipi ca a fost o farsă.spun și-i mângâi mâna cu degetul mare,dar cred că asta nu e posibil.Mereu afla de micile mele "problemuțe" cauzate.Mereu era cu un pas în fața noastră,se pare că și acum.Defiecare dată accepta misiuni fără să se gândească ca consecințe,ei bine aici te-am moștenit.spun și obțin un chicot din mulțime.Știi ce mă doare cel mai tare? Că n-am putut să-ti mai văd acei ochi minunați privindu-mă cu dragoste.Acel verde ca smaraldul ce nu l-am moștenit ,îmi va rămâne imperimat în memorie până în ziua morții.Îmi pare rău că nu mă vei vedea la absolvire,îmi pare rău că nu mă vei conduce la altar și-mi pare rău că nu-ți vei ține nepoței în brațe. Te iubesc,mami. Spun și-i pup mâna.