Peste doi ani
A venit ziua în care eu și Dylan mergem împreună în biserica și ne juram iubire veșnică, în fata cunoscuților, prietenilor și familiilor. În fata preotului unde spunem amândoi un "Da" pur, din toată inima, cu toată dragostea ce ne-o purtam unul altuia. După ceremonie ne îndreptăm amândoi de mana, cu zâmbetul pe buze, spre ieșirea din biserica,urmati de domnișoarele de onoare, Bianca și Stephanie, și cavalerii de onoare, Ryan și Andy. Am uitat sa spun : Andy și Bia sunt oficial un cuplu.
Ne îndreptăm toți sase spre limuzina alba. Urcam și ne îndreptăm spre restaurantul unde vom petrece.
***
Ajunși acasă, intram pe ușa și Dylan ma strânge tare în brate, ma saruta și îmi spune :
-Te iubesc, draga mea soție.
-Și eu te iubesc, scumpul meu soț.
Ma mai saruta o data și ma ia în brate stil mireasa și ma duce în dormitor. Ma dezbracă de rochia mea alba și lunga și începe sa ma sărute pe pielea mea fierbinte.
*Peste cinci luni*
Sarcina decurge normal. Am aflat ca o sa am un băiețel sănătos. De când sunt însărcinată Dylan îmi face toate poftele. Îmi aduce tot ce am nevoie. Își anulează orice treaba doar ca sa stea cu mine. Noaptea îl trezesc ca am iar pofte. El se duce fericit și îmi aduce tot ce vreau. Nu face nazuri. În curând va fi tata și nu orice tată, cel mai bun și grijuliu care poate exista.
Dimineața se trezește înaintea mea și se duce sa gătească. Știe ce îmi place sa mănânc și mereu îmi aduce mâncare la pat pentru ca zice ca e mai sigur sa stau în camera mea decât sa merg pe scări singura, fara ajutorul lui. Când vreau sa merg la baie vrea sa vina cu mine, dar mereu îl cert ca am nevoie de intimitate acum ca sunt însărcinată. Pe parcursul dusului îmi pune o tona de întrebări de genu' "Ești bine?", "Ai pățit ceva? "," trebuie sa te duc la spital? ". Începe sa ma streseze, dar îmi place ca ii pasa de mine și de copilul nostru.
*După alte patru luni*
-Sa îmi spui dacă ai nevoie de ceva, sau dacă e timpul sa te duc la spital.
-Hoo, ușor, stai și tu măcar doua secunde liniștit. - Se pune lângă mine și bate cu palma pe genunchi, ușor.
-Am stat mai mult de doua secunde, acum ai nevoie de ceva?
-Nu am nevoie de nimic, stai liniștit. Vino lângă mine.
Se pune lângă mine, pune mana pe burtica mea care arata ca un balon și o saruta ușor.
-Aaa! - tip eu.
-Ce e?
-Spital! Acum!
-Ăă... Bine- spune agitat.
Dylan povestește
Iau cheile de la mașină și ies rapid din casă, intru în mașină, o pornesc și plec spre spital. Pe drum aveam presimțirea ciudata ca am uitat ceva. Stau sa ma gândesc și îmi amintesc. Am uitat ce e mai important. Soția mea ce sta singura acasă și așteaptă sa vina copilul pe lume. Întorc repede mașină și ajung acasă. Intru și aud numai gâfâieli.
-Nu ai uitat ceva?! - spune iritată.
-Scuze - spun și o iau în brate stil mireasa. O bag în mașină și plec spre spital. Ajuns acolo, chem urgent un doctor care o preia și o duce într-o încăpere alba.
*După cinci ani*
-Alex! Las-o pe Maya în pace!
-Dal, mami, mi-a luat mașinuța și m-am supălat.
-Alex, ai multe mașinuțe în camera ta, ia-ți tu alta și las-o pe ea sa se joace cu a ta.
Pe ușa intra Dylan cu zâmbetul pe buze.
-Tatiiii! - striga Maya entuziasmată.
-Am venit acasă, fetița mea, uite ce ți-am adus.
-Ciocolatăăă! - spune ea cu ochii sclipind. Dylan o saruta pe frunte și vine spre mine.
-Au fost cuminți?
-Foarte cuminți. - spun și îl sărut pe buze.
O familie cu adevărat unită si fericită!
__________________
Sfârșit
