Ziua a cincea

2 0 0
                                    

    Trenul se oprește brusc în timp ce traversam un câmp,nimeni nu se mișcă,nu observ nicio reacție,doar eu și acea persoană ne puteam mișca în voie,îmi iau geanta de scaun și sar din tren direct într-un pat de flori.

   Ciudata persoană îmbrăcată în robă neagră încă mă urmărește,intru tot mai mult prin iarba proaspăt udată de ploaie ,nu știam ce va urma,am început să mă tem de acest om,am început să alerg,dar fără folos,mă simțeam de parcă nu mă puteam mișca.

   Am alunecat și am căzut între câteva tufișuri,îmi acopăr fața cu mâinile și îi strig numele.

   -Peter!Te rog..

Era chiar acolo,în fața mea,omul cu robă neagră s-a așezat în genunchi și și-a cerut scuze.

  -Deci tu ești protectorul ei.

  -Cu siguranță,părinte Charles.Nu vom putea discuta aici în mijlocul câmpului,voi alege un loc mai potrivit.

 Totul se transforma,am ajuns din nou în acea cameră albă,doar un pocnet și scaunele apărură ,nu puteam participa în această discuție,chiar dacă tema ei era destinul meu.Mă simțeam mâhnită,chiar nervoasă că nu puteam decide ce trebuie să fac în continuare,un preot hărțuitor și un înger sâcâitor făceau asta pentru mine.

   Peter îmi făcu semn să mă apropii,eram gata,gata să explodez și să-i bombardez cu diferite argumente prin care eu aș fi făcut tot ce aș fi vrut.

  -După cum am aflat de la preotul Charles,tu nu mai ești binevenită în Rai.Am încercat să-i cer aprobarea ,dar nu am reușit,acum ești doar un spirit liber să trăiești pe Pământ.

  -Urmărită de demonii din Iad,șopti Charles.

-Atunci voi trăi cum doresc.

   După această veste,acum voi trăi,după cum mi-am propus,am început prin a-mi face o listă,Raiul este doar pentru plângăcioși.Părintele Charles renunțase la preoție,acum era doar un simplu om,era doar Charles,am rămas foarte mult timp în acea cameră albă,timp în care am aflat totul despre fiecare,puteam călători împreună acum.Am ieșit de acolo și am așteptam următorul tren.

   Ne-am așezat pe locurile noastre,următoarea destinație Lumea de dincolo,amândoi au fost de-a dreptul uimiți,Peter credea că vom fugi în lumea umană .Singurul mod prin care puteam ajunge acolo ,era ca sufletul meu să ajungă din lumea fizică în cea spirituală.

    M-am întins pe podeaua rece a camerei albe ,am închis ochii și am simți cum Peter era deasupra mea,inima îmi bătea puternic până când am simțit cum mi-a fost smulsă din piept,sângele meu s-a întins pe întreaga podea,nu am mai deschis ochii.

    -Chiar vrei să o ajuți să trăiască?Este doar un simplu om.

   -Este tot ce mi-a rămas,Dumnezeu ne-a părăsit,pe mine și pe ea,chiar și pe tine,Charles,ne-a lăsat la mila demonilor.Acum,nu putem decât să o urmăm. 

Ai ajuns la finalul capitolelor publicate.

⏰ Ultima actualizare: Aug 04, 2016 ⏰

Adaugă această povestire la Biblioteca ta pentru a primi notificări despre capitolele noi!

O lună de distracțieUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum