Virusul

Prolog

Mi-am luat haina mea de piele pe mine si am luat-o la fuga cand am vazut lanturile cu care il legasem pe Joseph,rupte.
Nu credeam ca o sa ajunga in etapa nebuniei atat de devreme.
Credeam ca o sa fie bine dar m-am înselat amarnic.
Imi era frica.Imi era foarte frica de ce s-ar putea intampla daca as mai ramane aici o secunda.Nu as crede că Joseph mi-ar face rau dar orice e posibil.
Începusem sa alerg pana la padurea in care deobicei veneam cand era luna plina si trebuia sa ma transform.
Stiu ca asta ar fi primul loc in care Joseph m-ar cauta dar pădurea e foarte deasa si nu cred că m-ar gasi asa de usor aici,in cazul in care Joseph ar dori sa ma caute.
Fara sa vreau am alunecat pe o crenguta,lovindu-ma usor la picior.Am injurat in gand iar apoi m-am ridicat si mi-am continuat drumul in pas alergător.
Acum cateva luni,cand am evadat din centru,unul dintre primele lucruri care le-am facut a fost sa vin in padure,unde am gasit o cabanuta parasita care era situată exact in inima padurii,unde era protejată de buruienele dese si de copaci bătrâni,acoperind-o astfel incat nici nu se vedea ca exista vreo cabana aici.
O data ajunsă,am baricadat usa cu vechea masa pe care deobicei o foloseam cand veneam aici si cu un scăunel mai mic.
Dupa aceea,am rupt un picior de scaun ascutit,tinandu-l langa mine in timp ce m-am asezat jos sprijinandu-ma de peretele facut din lemn.
Nu voiam sa fiu cu garda jos daca venea el.
Orice sentimente as avea fata de Joseph,cand vine vorba de viata mea,trebuie sa iau măsuri în caz daca o ma raneasca.
Stiu ca tine la mine dar mi-e frica de ce s-ar intampla daca o sa ma atace.
Mereu m-a asigurat ca nu mi-ar face nimic rau cand o sa innebuneasca din cauza virusului fiindca mi-a zis ca atunci va trebui sa îl leg cu lanturile de scaun pana gasesc un antidot pentru virusul care i-a luat mintile.
Dar avand in vedere ca atunci cand m-am intors in apartament,el nu mai era si lanturile erau rupte,ma gandesc ca nu mai este in toate mintille.
Dintr-o data s-au auzit bătăi puternice in usa baricadata,Iar inima mea a luat-o la galop.
Aveam o presimtire in acea ce priveste cel care a batut in usa.

-Lottie,deschide usa.Sunt eu,Joseph.Nu iti voi face rau.Te rog.Ai încredere în mine,iepuras.se auzi o voce masculina,cea a lui Joseph.
-Imi pare rau.Dar nu am incredere in tine.Mai ales din cauza faptului ca m-ai putea rupe in bucatele.spun eu,prinzand o fărâmă de curaj.
-Te rog,Charlotte...Sunt bine,crede-ma.spuse Joseph cu tristete in glas.
-Atunci de ce ai rupt lanturile si ai plecat fara urma?il intreb eu pe un ton taios.
-Charlotte...zise Joseph,incepand sa loveasca in usa mai tare.Am nevoie de tine...

Ultima propozitie a sunat destul de disperata din gura lui Joseph.Asa ca dintr-o data,ma razgandisem in legatura cu a-l tine afara.Voiam sa il ajut si sa ma protejez pe mine in aceeasi masura,nu sa fac alte victime daca Joseph pleca de aici si incerca sa se strecoare in oras.Am luat tarusul improvizat,ascunzându-l in spatele meu.

-Stai!O sa iti deschid.i-am zis lui Joseph, in timp ce luam masa din fata usii iar apoi scaunelul.
-Stiam ca o sa iei decizia corecta,iepuras.zise Joseph pe un ton bucuros.

"Sper si eu asta"mi-am zis in gand. Dupa ce am deschis usa,cu tarusul in mana stanga,ascuns in spatele meu,mi-am dat seama ca am facut una dintre cele mai proaste decizi din viata mea.A doua dupa decizia de a pleca din centru,din locul unde eram in siguranta.
Joseph era in pragul usii, plin de sânge si cu coltii lui alibi si ascutiti,pregatit sa ma atace in orice moment.

Ok.Am inceput o a doua carte dupa o pauza de un an yey.Ma simt nasol ca dupa atat timp am inceput sa scriu din nou.De data asta sper sa ma pot tine de carte si s-o termin.