Book for weirdo girls

Cu gandul la...

...la diverse lucruri, majoritatea chiar stupide (din persperctiva mea :D)

La acele doua vorbe schimbate pe strada cu un fost coleg, sau la imaginea unor indragostiti care se plimba prin parc, sau la filmul vazut pe laptop, sau la persoana care fuge si de mine, si de propriile sentimente.

Exemplele astea pot fi considerate patetice, nu mi-ar pasa. Stiu insa ca imi trec asa de multe prin minte incat simt ca excesul trebuie expus pe niste randuri. Cititorule, poti continua sa-mi citesti surplusul de ganduri, posibil sa te fi captivat sau sa te fi plictisit.

Oricum, cel mai puternic sentiment este de nesiguranta, nesiguranta fata de aparenta mea afisata in lume. Sincera sa fiu, sunt o creatura ciudata. Fac jocuri de cuvinte, fac referinte la Internet, majoritatea enunturilor incepe cu "imi amintesc" ( pentru ca da, ador sa traiesc in amintiri, nu apreciez prezentul destul si sunt constienta de asta) si vorbesc mult despre planurile mele de viitor. Tocmai asta ma sperie: lumea a invatat sa se bazeze pe stereotipuri. Sau, sa nu generalizez, multi oameni au invatat sa se bazeze pe stereotipuri.

Mai exact, cunoscutii ma stiu drept "fata obsedata de pisici, care citeste multe carti, adora 1975" si tot tacamul. Nu m-ar deranja prea mult asta, insa ceea ce nu imi place este ca esenta...bye bye! I don't give a damn! Ce carti citesti...nu imi pasa! Ce fel de pisici preferi...nu imi pasa!

Intrebarile basic ma plictisesc gen " Ce hobby-uri ai?" sau  "Ai iubit/iubita?". Viata o sa fie cladita numai pe formulari de "buna, cf" "bn uh" "lol, vad poze pe fb". You know, parca fiecare are nevoie de cate ceva special pe zi, ca sa adormi cu gandul la acel  lucru, altfel iti treci ziua respectiva pe lista in care nu s-a petrecut nimic special. La mine constau conversatiile spontane si care chiar sa te surprinda. Uneori am impresia ca acord prea multa atentie unor idiotenii, pun suflet pentru ca...pur si simplu vreau sa am in minte ideea de palpitant.

Probabil ai ajuns la concluzia " Fata asta a luat-o pe aratura, e antisociala, sta cat perioada interbelica pe zi pe Tumblr (sarcasm intended)" etc. Sunt ciudata, si recunosc asta! Mesajul este urmatorul: nu mai manca pizza inainte sa scrii un capitol despre viata, ca o dai in sentimentalisme. Serios. Scrie nemancat, te indopi imediat cu inspiratia pentru partile cartii :D

Sper sa va fi placut acest capitol, in ciuda faptului ca e scurt...si despre viata. Zi faina va doresc :3