Book for weirdo girls

Timpul a trecut, la fel si emotiile

Ei bine, cititorii mei, am revenit! Si chiar vorbesc serios, am atatea vesti...

In timpul in care am fost absenta, nimic nu a putut stagna, macar o clipa. Clasa a 8-a a luat sfarsit, si ma gandesc cu mare nostalgie la acesti opt ani petrecuti cu oameni buni, care m-au completat cu parti din caracterul lor, cu oameni desagreabili, de la care am invatat multe, oricum nu pot spune ca am ajuns sa urasc pe cineva. Prefer sa ignor, sa trec mai departe. Sa gust si alte roade, nu sa ma obisnuiesc cu gustul usor putred ale acelorasi fructe.

Si, ca viata sa-mi fie putin mai palpitanta, "calatoria" mea se indreapta pe holurile unui liceu departe de casa, fiindca doresc nu numai sa schimb "climatul", ci si oamenii, sa ma imbogatesc spiritual si chiar si intelectual. Am simtit ca am nevoie de o schimbare, ceea am si facut. Intr-adevar, dorul de familie si de prieteni nu se va preschimba niciodata in ceva ce se poate evapora dupa o anumita vreme. Dar o sa-l port pe umeri, mandra de deciziile luate si constienta de greul ce va urma.

Sunt pregatita! Asta le spun tuturor celor care ma intreaba daca sunt constienta de prima mare alegere a mea. Da! Pot sa fac asta, am invatat sa dansez prin ploaie zambind, nu asteptand ca furtuna sa treaca.

Inteleg vorbele. Ascult freamatul glasului. Plang de dor. Apoi zambesc. Invii amintiri. Gandesc la viitor. Plec falnica. Impartasesc bucuria. O iau de la capat. Pornesc pe un alt drum.

Totul tine de iubire, si de cei apropiati, si de dusmani. Iubesc sa iubesc. Am ajuns sa realizez ca daca ma incrunt nu rezolv nimic, ca daca zambesc totul pare frumos, desi de cele mai multe ori nu este. Ceea ce consider a fi rolul omului este sa vada frumosul prin suflet, nu prin privire sau prin vorbe.

Acesta este capitolul cu care am revenit, ma bucur mult ca m-am intors la tastele laptopului meu scriind cu sufletul impacat tot ce imi trece prin minte. Sper sa va bucurati in continuare de ceea ce urmeaza. Pana atunci, va doresc o zi minunata :3