~Destine Incrucisate~ a Fairy Tail FanFic [PAUZA]

Capitolul 5: "Cu Susul în Jos"

   Gray a fost primul care a îndrăznit să calce pe proprietatea familiei hotărâte să ceară ajutorul magicienilor ceva mai pricepuţi. Recompensa pusă la dispoziţia persoanelor care vor reuşi să le aducă fiul înapoi întreg era prima care îţi sărea în ochi atunci când citeai descrierea misiunii. Lucy îşi promise că va da tot ce are mai bun ca să-şi ducă treaba până la capăt, că îi va ajuta pe oamenii aceia şi îşi va merita răsplata finală.

   Vântul mişca ritmat crengile subţiri ale sălciilor crescute în jurul locuinţei. De afară casa părea nelocuită, era mult prea mare şi se părea că timpul uită complet de ea. Iarba nu mai fusese tunsă demult, crescu înaltă şi în timp tot mai deasă.

   Kayrien se scutură datorită unui fior rece ce-i traversă şirea spinării. De obicei o fascinau locurile părăsite, încăperile misterioase şi spaţiile invadate excesiv de natură, însă acum locul o speria uşor. Lemnul ce delimita conacul în exterior a fost răvăşit de furtuni, ploi slabe şi alte fenomene ale naturii ce îşi cam lăsară amprenta asupra locului.

-          C...crede-ţi că o să fim bine? Kayrien îşi încolăcii braţele plasându-şi palmele pe umerii reci.

-          Nu-mi spune că îţi e frică... ce fel de magiciană eşti tu dacă te temi de o simplă casă dărăpănată? Gray se întoarse aruncându-i o privire ironică.

-          Nu îmi e frică... doar că... Kayrien îi evită privirea dură.

-          Are dreptate, Gray, Lucy îl luă la rost. Uite-te şi tu cum arată locul ăsta, ce fel de oameni pot trăi aici? Ochii căprui i se opriră asupra construcţiei înalte.

-          Sunteţi nişte laşe, zicând asta ajunse în faţa uşii şi fără să ezite apăsă pe clanţa din fier.

   Uşa scoase un sunet ascuţit lăsând la iveală o cameră spaţioasă cu mobilier învechit, masiv şi mai mult ca sigur foarte valoros. Ca şi pe exterior curăţenia nu mai avu loc cine ştie de când, praful gros cât un deget învelea mobila.

-          E cineva aici? Lucy se împinse să intre pentru a nu rămâne în urmă.

   Ecoul vocii blondei traversă holurile pierzându-se în aer. Nu primi nici un răspuns, în schimb se auzi apăsarea unor paşi asupra podelei antice. În faţa lor apăru o femeie de vârstă mijlocie ce îi invită înăuntru printr-un mic gest. O urmară păstrând tăcerea, alegându-şi fiecare un loc unde să se aşeze.

-          Am citit cererea dumneavoastră şi suntem aici pentru a vă ajuta. Vorbi într-un târziu Gray.

-          Suntem magicieni din ghilda Fairy Ta... Kayrien nu reuşi să termine fraza

-          Nu îmi pasă cine sunteţi sau din ce ghildă proveniţi doar aduceţi-mi fiul înapoi. Răspunse sever. Am încercat să-l opresc dar era obsedat de cartea aceea, privi covorul vişiniu.

-          Putem vedea cartea? Lucy se temea de ce răspuns ar putea primii din partea femeii.

-          Este chiar aici... se ridică de pe canapea pornind spre un dulăpior format din mai multe sertare.

   Praful fu împroşcat în aer la deschiderea sertarului. Apucă un volum gros cu o copertă mată, deloc spectaculoasă pentru o carte atât de rară.

-          Asta e, asta e blestemata de carte. O trânti pe o măsuţă, în faţa tuturor.

   Lucy făcu ochi mari, nu îi venea a crede că va putea atinge în sfârsit o carte aşa preţioasă. Pentru ea orice volum era preţios, fiindcă cunoaşterea în sine este valoroasă, dar cartea ce zăcea în faţa ochilor ei era mult mai interesantă decât oricare alta, era unică. Cunoştea povestea scriitorului, a magicianului iscusit, cu o inteligenţă rar întâlnită de care se folosi cu cap.

-          Dar cartea asta e uimitoare, o luă Lucy aducând-o în poala ei.

-          Copilă nechibzuită, ce găseşti tu uimitor la blestemata asta? Ţipă nervoasă. Mi-a răpit fiul! Continuă.

-          Îmi... îmi pare rău, tresări blonda. Cartea nu e scrisă în scopuri negative, are anumite vrăji interzise care nu trebuie rostite... şi asta doar ca să fie proitejată de magi începători care se pot folosi de vrăji în scopuri rele...atâta tot. Spuse dintr-o suflare, enervată.

-          Cum îndrăzneşti să-mi jigneşti fiul! Femeia sări în picioare în faţa lui Lucy.

-          Doamnă, vă rog. Interveni Kayrien în speranţa că va linişti puţin lucrurile. Amica mea nu a vrut să vă jignească, nici pe dumneavoastră şi nici pe fiul vostru. Dar are dreptate, poate că paginile cărţii trebuie citite doar de cineva mai... mai matur. Răsuflă temătoare. Vă promitem că îl vom aduce înapoi, trebuie doar să ne lăsaţi. Spuse pe o voce inocentă ce dovedea sinceritate şi adevărata sa intenţie.

   Femeia o ascultă atentă pe şatenă şi din fericire reuşi să se mai liniştească. Luă din nou un loc pe canapea şi gesticulă către cei patru. Wendy veni mai aproape de Lucy înmânându-i ceva.

-          Levy mi i-a dat... spunea că tu ştii cum să îi foloseşti. Fetiţa ţinea în palma sa o pereche de ochelari vrăjiţi.

-          Mersi Wendy şi trebuie să-i mulţumesc şi lui Levy-chan când ne întoarcem, se entuziasmă Lucy. Nu ne-am fi descurcat fără ei, credeţi-mă. Duse la ochi obiectul vrăjit.

   Ochelarii pentru un citit mult mai rapid captară atenţia lui Kayrien. Nu mai văzuse vreodată un astfel de obiect vrăjit. Mătuşa ei îi arătă câteva obiecte asemănătoare dar niciodată unul aşa interesant. Lucy deschise cartea, activă ochelarii magici şi se puse pe treabă. În mijlocul filelor s-a creat o sferă în interiorul căreia mii de cuvinte multicolore luceau în acelaşi timp în care se derulau cu o viteză rapidă. Cititul unei cărţi care normal ar fi durat minim o săptămână deveni cu mult mai scurt. Trebuiau cercetate toate capitolele în caz că vroiai un răspuns, să pătrunzi într-o carte nu era tocmai floare la ureche.

-          Ochelarii ăştia sunt uimitori, îi scăpă lui Kayrien. Nu am mai văzut vreodată aşa un obiect.

   La fel ca un copil căruia i se dărui pentru prima oară o jucărie, ochii lui Kayrien luceau de fericire.

-          Chiar sunt, o susţinu zâmbitoare Wendy.

-          Nu mi se par prea spectaculoşi... e doar un mic truc, Gray se lăsă relaxat pe spătarul fotoliului tapiţat cu un material vişiniu de catifea.

   Înainte să înceapă câteva discuţii contradictorii pe această tema, Lucy îi anunţă că reuşi să găsească o modalitate de a intra în lumea cuvintelor pentru a-l aduce înapoi pe fiul gazdei.

-          Asta e! Exclamă veselă blonda. Trebuie să rostim vraja „Pătrunde aici pentru a citi cuvintele ce pe filele astea nu apar”, însă la fel cum spune titlul cărţii „Cu Susul în Jos” e nevoie să recităm asta de la coadă la cap, aţi înţeles?

-          Destul de clar pentru mine, o aprobă Gray.

-          Înţeles! Wendy şi Kayrien rostiră simultan.

   Se apropiară cu toţii în jurul cărţii urmând ca Lucy să recite vraja. După ce termină de vorbit, milioane de cuvinte începură să se ridice din coperţile îngălbenite învăluindu-i într-o aură luminoasă. Un pocnet minor a fost auzit şi cei patru magi dispărură în inima cărţii. Ce îi va aştepta dincolo de paginile zgrumţuroase numai ei puteau afla.