EVERYTHING OR NOTHING (Shot)

5. Accidentul

-Urs? Urs? il strig incontinuu dar nu raspunde, daca a patit ceva? Urs, raspunde!! Inchid repede si-l sun pe Sorin, el sigur imi spune ce s-a intamplat. Telefonul suna, dar nimic, dau sa inchid cand dintr-o data ii aud vocea ragusita a lui Sorin.

-Rebeca?!

-Sorin, esti cu Urs? Ce s-a intamplat? Nu a vorbit la telefon..

-Rebeca, Urs..

-Ce e? Ce-i cu el?? nu mai rezistam, trebuia sa-l stiu bine altfel nu puteam  sa ma linistesc

-Urs a avut un accident, suntem in drum spre spital

Lacrimile deja imi inundase obrajii, la auzul vorbelor lui, cum se poate asta? Urs, de ce el? De ce tocmai el? El e totul, nu vreau sa-l pierd.

-Rebeca? Rebeca? Esti bine? Rebeca?

-Sunt bine, Urs cum se simte? Da-mi adresa spitalului, vin acum.

-E bine, imi spune el, dar vocea lui spune altceva. Iti trimit un mesaj cu numele spitalului. 

Ii inchid, dupa care ma duc la fete. Nu puteam sa ma tin pe picioare, gandul ca ar putea fi grav ranit ma sperie, de ce el? de ce tocmai el? nu poate fi adevarat..

-Rebeca, ce-ai patiti? ma intreaba fetele in cor

-Urs, a avut un accident, baietii se duc cu el la spital, ma balbai toata, niciun cuvant nu-l spuneam corect, tremuram si plangeam in acelasi timp.

-Ce? hai repede la el, spune Jessica

Iau cheile si telefonul, coboram repede si urcam in masina.

-Sigur, poti sa conduci? intreaba confuza Antonia

-Sigur, vreau sa ajung mai repede la Urs, pot sa fac asta, pentru el fac totul

Ajungem la spital, acolo erau baietii si Smiley, Cale vine inaintea mea si ma ia in brate, ma strange tare spunandu-mi sa stau linistita ca totul va fi bine, lacrimile imi inunda din nou fata.

-Cum s-a intamplat asta? intreb speriata

-Cand ti-a raspuns tie era pe trecerea de pieton iar un individ cu viteza l-a calcat, raspunde Juno

Acum sunt vinovata? Doamne, tot ce-i al meu trebuie sa se strice? De ce sunt o pacoste mereu? De ce el? Din cauza mea zace pe patul acela mizerabil, intr-un loc mizerabil.  De ce insfarsit cand mi-am gasit fericirea trebuia s-o strice cineva, eu, eu mi-am stricat fericirea, eu sunt motivul pentru care se intampla toate nenorocirile, gandeam cu voce tare

-Rebeca, nu e vina ta, te rog nu te mai invinovatii, ma incurajeaza Antonia

-Ba da, din cauza ca mi-a raspuns mie la calcat nenorocitul ala, ii raspund cu ura in ochii.

-Nu e adevarat, raspunde Cale, eram toti pe trecere, el era mai in spate iar acel individ mergea cu viteza, nu e vina ta, puteam fi oricare

-Vreau sa fie gasit, individul asta, tip eu neinteresanta ca sunt intr-un spital, nu-mi plac spitalele deci pot sa tip cat vreau, incercam sa ma linistesc

-Sigur o sa fie gasit, ma mangaie Smiley pe spate, ai incredere.

-Vreau sa-l vad, vreau sa ma duc la Urs. Domnule doctor cum se simte?

-Acum e bine, a avut mare noroc! Are cateva coaste rupte, putin lovit la burta, si piciorul drept rupt, in rest e bine, il mai tinem putin sub supraveghere dupa care puteti sa-l luati acasa, puteti sa va duceti sa-l vedeti, insanatosire grabnica! 

-Multumim, ii raspund cu-n zambet minuscul pe fata

-Vezi, totul e bine, imi spune Cale

Ma indrept spre Urs, ajung la usa si intru fara sa ciocan, il vad,e intins pe pat, isi indreapta capul spre mine aratandu-mi un zambet ca totul e bine, ma pun pe scaunul de langa pat si-l prind de mana, era atat de moale, deabia daca se misca.

-Unde e Urs pe care l-am cunoscut eu? Cel puternic? il intreb cu lacrimi in ochi

-E aici, e inca aici imi raspunde epuizat

-Urs, imi pare atat de rau, e numai vina mea, nu trebuia sa te sun, incep sa plang

-Nu, sa nu te mai aud ca spui ca-i vina ta, e vina acelui om

-Esti aici la spital, in halul asta, nu esti bine, iarta-ma!!

-Nu ai de ce sa-ti ceri scuze, in plus sunt mai bine acum ca esti langa mine, te rog nu mai plange. Asta e Ursul meu, a aparut din nou sentimentul acela chiar daca suntm intr-un siptal si el in stare asta, tot are grija de mine, Doamne il iubesc!

-Urs, te-am sunat sa-ti spun ca ne vom muta la Bucuresti, vreau sa fiu aproape de tine, mereu.

-Sunt cel mai implinit om acum ca ,,iubita,, mea se va muta langa mine. A folosit cuvantul ,,iubita,, ce dragut e!!

Reactionez ca de fiecare data si-l sarut, accepta asta, devine un sarut prea lung, mi-a fost dor de asta!

Ma simt atat de mine cand sunt langa el, mai ales sa-l vad din ce in ce mai bine

Dupa cateva ore il externeaza, noi fiind deja in masina, indreptandu-ne spre Bucuresti, imi e greu acum dar ma voi obisnuii repede, cu Urs langa mine.

Ajungem repede la Bucuresti, dupa la blocul in care vom locuii. Il ajut pe Urs sa ajunga in camera lui, apoi ma duc in apartamentul meu,  vreau sa-mi vad urmatoarea casa

-Iubito, la 20:00 sa fi gata, vom iesi in oras

-Cum sa iesim? Ai piciorul rupt..

-Asta nu conteaza, rezolv eu tu doar sa fii gata, ma saruta pe frunte dupa care plec

Mhh, frumos apartament, incep sa-mi despachetez lucrurile

-Cum te simti acum, Rebeca? ma intreaba Jessica

-Acum bine, cat timp Urs e langa mine, ma simt bine. Dar tu si Sorin, cum sunteti?

-Pai..suntem impreuna, dar te rog sa nu ma certi

-De ce te-as certa? ma bucur pentru tine, dar sa ai grija

-Sigur, ma imbratiseaza ea

Ok, mai e putin. Trebuie sa ma pregatesc pentru cina din seara asta, abia astept!